Weekend-ul a trecut foarte repede și chiar dacă am fost exmatriculata tot ma voi duce la scoala pentru a vorbi cu directorul. Ma imbrac in uniforma, imi iau ghiozdanul si merg spre școală.
•
Inspir adanc înainte sa bat in usa directorului, daca fac o prostie? Dacă o sa fie mai rau dacă fac chestia asta? Nu, nu, nu gândește pozitiv Eliza! Este vorba de viitorul tău, bat in usa maro și aștept să-mi spună ca pot întra dar nu aud nimic, stiu ca n-ar trebui sa fac asta dar voi intra. Cand intru inauntru dau domnul director cazut pe jos ținându-se de piept.
- Domnule director ce ati patit?
Acesta era prea slăbit ca să-mi răspundă, fara sa mai stau pe gânduri imi scot telefonul și sun la numărul de urgență.
•
Stateam pe scaunul de langa patul directorului, din analize am aflat ca are probleme cu inima probabil ca dacă nu-l găseam la timp murea chiar in biroul sau. Ma uit la el pana cand isi deschide incet ochii și ma priveste cu un mic zâmbet pe fata.
- Mulțumesc ca m-ai salvat
- N-nu aveți pentru ce, pana la urma imi sunteti bunic
- De mâine poți veni din nou la scoala
I-am zambit inapoi apoi el ma luat de mana sarutandu-ma pe frunte.
- Bunicule!
Ma intorc brusc în spate unde o vad pe Mei plansa si îngrijorată.
- Nu-ți face griji Mei, sunt bine acum
- Dar, cine te-a găsit?
- Sora ta
Mei se uita imediat la mine cu ochii plini de lacrimi, ii puteam simții teama și îngrijorarea fata de bunicul ei.
- Fetelor, as vrea sa dorm sunt obosit
- Da bunicule, noi plecam.
- A si Mei, intoarce-te inapoi la familia Aihara, te iubesc cu adevărat.
- Daca asta iti dorești tu bunicule, ma voi întoarce.
- La revedere
Ies din salon cu Mei in urma mea, ma pregăteam sa plec spre casa dar ea ma apuca incet de incheietura mâinii.
- As vrea sa vorbim.
- Ok...hai sa vorbim
- Nu aici
Ma tras de mana pana am ajuns pe terasa spitalului de pe care puteai vedea întregul oraș, m-am așezat pe o banca iar Mei sa sprijinit de bara de protecție pentru a se uita la cerul deja innoptat.
- Mulțumesc ca mi-ai salvat bunicul azi.
- C-cu placere, pana la urma este și bunicul meu
Atmosfera era din ce in ce mai tensionata între noi, o simteam xa nu este in apele ei di ca xeva o reține fin a-mi spune tot ce are pe suflet.
- Eliza, as vrea ca la scoala sa ne strigam pe nume.
- De ce?
- Nu vreau sa stie nimeni ca suntem surori vitrege deocamdată.
- Tie rusine cu mine?
- Nu dar pur și simplu asta imi doresc.
Nu se uita în ochii mei, ii era jena? Rusine? De ce nu vrea sa se știe ca suntem surori? Ma ridic de pe banca, imi pun mainile pe umerii ei si o intorc astfel încât s-o fac sa se uite la mine.
- Spune-mi in fata ca nu vrei sa se afle ca suntem surori Mei
- Ti-am spus deja, nu ma repet Eliza.
Imi apuca bratele in mainile ei si mi le îndepărtează de pe ea. Nu pot accepta faptul ca nu ma mai vrea langa ea, tot ce mi-a făcut pana acum...nu pot uita atat de ușor. Săruturile ei moi, pasionale ma fac sa ma simt altfel decât ma simt în general parca...Mei imi da o energie diferita cand sunt alături de ea.
- Mai vrei sa vorbești ceva cu mine?
Creierul meu era blocat, pana sa asimilez întrebarea pusa de Mei imi trec degetele peste buzele întredeschise, mie dor sa o sărut, să-i simt buzele moi peste ale mele. Ma apropi de ea, imi pun mainile pe maxilarul ei si imi lipesc buzele de ale ei, sunt reci. Acesta rămâne mirata de gestul meu, isi pune mâinile pe pieptul meu si ma împinge dandu-mi de inteles ca nu vrea ce vreau si eu.
- Ai înnebunit? Dacă venea cineva si ne vedea?
- Nu imi pasa! Mei...eu te iubesc foarte mult. Decand ai plecat mie dor sa dorm în aceeași camera cu tine, sa facem baie impreuna, sa ne sarutam...nu știi cât de greu mi-a fost in tot acest timp fara tine, ai măcar idee cât de mult țin la tine? Nu imi pasa ca ești sora mea vitrega eu te consider sora mea de sânge.
Mei rămâne tăcută, se uita la mine cu o expresie greu de explicat. In același timp, simteam cum obrajii imi iau foc iar lacrimile mi se preling pe față. Imi las corpul sa cada pe jos inchizand ochii sperând ca acesta este doar un vis. Simt cum doua brate ma cuprind într-o îmbrățișare iar când imi ridic capul dau de parul lui Mei, mirosea la fel de frumos. Încercam să-mi stăpânesc lacrimile dar mi-e imposibil, Mei isi duce mana pe parul meu si ma mângâie pe cap.
- Imi pare rau ca te-am făcut sa suferi Eliza doar ca asa sunt eu. Nu am avut niciodată o sora, nu știu cum sa ma port cu tine asa ca recurg la niste gesturi pe care mai tarziu ajung sa le regret. Dacă ma urăști te înțeleg, ai motive dar promite-mi un lucru.
- C-care?
- Ca ma vei accepta asa cum sunt.
O privesc in ochi incercand sa nu plang iar, ii zambesc apoi o iau in brate lasandu-mi capul pe umărul ei.
- Mei...sentimentele mele pentru tine nu se vor schimba niciodată, te iubesc foarte mult și as face orice pentru tine.
Ii pot simții zâmbetul de pe fata chiar dacă sunt cu spatele la ea, aceasta ma ia inapoi in brate tinandu-ma strâns.
CITEȘTI
Sisters {18+}
RomanceEliza, o fată de 18 ani este admisă la academia de fete din L.A. Cu toate că tatăl ei a murit din cauza unei boli foarte cumplite, își trăiește viața din plin alături de prietenii și mama sa care o iubește necondiționat. Chiar și dupa moartea tatălu...
