Eliza, o fată de 18 ani este admisă la academia de fete din L.A. Cu toate că tatăl ei a murit din cauza unei boli foarte cumplite, își trăiește viața din plin alături de prietenii și mama sa care o iubește necondiționat. Chiar și dupa moartea tatălu...
Norocul meu este ca azi este sambata si nu trebuie sa merg la scoala, nici nu stiu cum să-i spun mamei despre exmatriculare. Deja suferă după Mei, nu vreau s-o necăjesc mai tare stau in pat uitându-mă la tavan trebuie cumva s-o aduc pe Mei inapoi. Ma ridic din pat imbracandu-ma sportiv, vreau sa alerg pe afara sa-mi limpezesc mintea imi prind parul într-o coada, imi i-au căștile si ies din camera.
- Mama, merg sa alerg putin!
- Ok scumpo, sa ai grija afara!
Ma incalt in adidasii mei albi și ies din casa. Cum ies din bloc imi pun căștile in urechi pornind melodia si incep sa alerg. Asta era ce-mi trebuia, simt cum stresul și tristețea se ameliorează. Alergam cand aud pe cineva strigând "oprește-te!" ma opresc uitându-mă in spatele meu unde dau de o fata îmbrăcată in uniforma scolii, cu un par foarte ondulat care ma privea destul de suparată, imi scot castile din urechi și ma apropii putin de ea.
- Te pot ajuta?
- Da, chiar poți. Eu sunt Izabella Antoinette si vreau sa știu ce fel de relație este între tine și președinta.
- Scuză-mă? Cred ca ma confunzi.
- Nu face pe proasta, între tine și Mei exista o relație si stiu asta pentru te-am văzut alaltăieri intrând în biroul directorului unde era si președinta.
- Asa si?
- Vreau sa știu ce ati făcut
Am privit-o preț de cateva secunde apoi am inceput sa fug cat de repede am putut, nu vreau ca ea sa știe de relația mea cu Mei.
- Stai! Oprește-te!
Cand am simtit ca numai puteam alerga m-am oprit langa o banca unde s-a oprit si ea gâfâind.
- Insfarsit...te-ai o-oprit...
- Ce vrei de la mine?
- Vreau sa aflu de relația voastră
- Bine, iti voi spune dar nu acum
- Bine, ne vedem peste 1 ora la restaurantul meu
- Restaurantul ta?
- Da, uite adresa
Imi inmaneaza o hârtie cu o adresa la care trebuia sa ne vedem.
- Sa nu intarzi
Aceasta pleaca iar eu ma asez pe banca oftand, evident ca nu-i voi spune adevărul nu pot permite unei bagacioase sa se bage în relatia mea cu Mei. Mai stau puțin pe banca apoi plec spre casa pentru a ma schimba. Ajung acasă unde intru in camera mea, decid sa ma imbrac într-o pereche de blugi cu talie inalta impreuna cu un top alb subțire iar deasupra un cardigan gri.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
• Ajunsesem in fata unui restaurant de lux, totul insuntru era alb combinat cu un bej fiarte deschis tavanul fiind decorat cu un candelabru de sticla elegant. Era ciudat sa vad un restaurant atat de mare și gol fiind numai noi 2, in timp ce ma uitam in jur un mmajordom se apropie de mine.
- Dumneavoastră sunteti domnisoara Eliza Aihara?
- Da
- Va rog sa ma urmați
Il urmăresc pe majordom lana la o masa alba eleganta unde ma asrepta Izabella imbracata într-o rochie de un galben pastelat cu parul prins într-un cic elegant. Ma asez pe scaunul din fata ei și privesc in jurul meu.
- Deci..ai degand sa-mi spui?
- Da, Mei este decât sora mea intre noi este o relație de familie, atâta tot
- Si daca este sora ta si intre voi nu este nicio relatie, ce caurai alaltaieri in biroul directorului impreuna cu ea?
- Eu am rugat-o sa-mi arate ce note am la matematica
Aceasta isi pune cana cu ceai pe farfuriuta din fata ei și ma priveste in ochi la fel ca atunci când ma oprise afara.
- Hai să-ți spun ceva, presedinta nu are nevoie de o sora ca tine. Nu ma poți prostii in fata asa cum vrei tu, stiu ca intre voi doua este ceva si vreau sa te avertizez de acum, peesedinta ma iubește mai mult pe mine pentru ca suntem foarte apropiate.
- N-as fi atât de sigura, Mei si vu mine stam în aceeași casa
Izabella a făcut ochii mari cand a auzit ce am spus, asa cum ea poate fi tare in gura di eu pot fii la randul meu.
- Tu nuci măcar nu-i sti trecutul președintei, mama ei a murit cand ea sa născut iar tatăl ei a plecat din tara cand ea avea doar 4 ani, nu știi cât a suferit după el. Eu am fost și gura ei prietena care a stat cu ea și a consolat-o, nu are nevoie de tine
Simteam cum sangele imi pulsează din ce in xe mai tare in vene din cauza furiei, ma ridic de pe scaun și ma apropii de ea privind-o amenințător.
- Poate ca nu am fost alături de ea atunci dar acum sunt și nu ii voi permite unei bagacioase ca tine sa intervină intre mine si ea, clar?!
Am ieșit din restaurant furioasa alergand cat mai departe de ea dar in timp ce alergam ma lovesc de un corp apoi cad pe jos, ma ridic și ii intind mana fetei in timp ce ma scuturat de praf.
- Imi cer scuze nu ma uitam pe unde me-
Mi se blochează corpul cand o vad pe Mei in fata mea impreuna cu doua pungi de cumpărături din care căzusera diferite produse. Vreau s-o ajut sa se ridice dar ma ignora complet și se ridica singura scuturandu-se de praf, o ajut sa strângă produsele de pe jos punându-le in punga.
- De ce nu mergi acasă Eliza?
Mi sa facut pielea de gaiba cand am auzit-o ca mi-a spus numele, niciodata nu mi-a spus numele mereu evita sa îl pronunțe.
- Vreau sa te conduc Mei
Aceasta ma priveste cu aceeasi expresie faciala neschimbata apoi pleaca spre casa eu urmând-o.
- Sti...poate vi acasă saptamana viitoare, te așteptăm
- Numai insista pe tema asta, am luat deja o decizie.
- Da sar vrem sa te întorci la noi Mei, ne este dor de tine
Nici nu mi-am dat seama ca ajunsesem in fata casei lui Mei.
- Las-o balta Eliza.
Mei intra in inauntru iar eu merg spre casa, Mei este sora mea nu? Deci...am dreptul s-o iubesc cat de mult vreu dar...dacă Izabella avea dreptate, daca...Mei nu are nevoie de mine?
