Omul Simplu

La răscruce de gânduri - în noapte

În noapte, pe străzile întunecate, urmele pașilor mei mă salută din depărtare. Gândurile îmi șoptesc stările următoare. Sufletele bântuite de Diavol în liniște îi cerșesc lui Iisus îndurare. Mă poți acuza de orice. Nu mă poți prinde. Nu cunoști forțele cu care încerci să te joci. Totuși, visezi că poți să le controlezi. Calomnie!
Nu îmi pasă de ură, doar de iubire. Câteodată, te pierzi pe străzi îndurerat, sufletule. Câteodată, pierzi timpul pe stradă, lipsit de speranță. Lasă-mă să îți scriu despre mine și despre familia mea moartă în copilărie. Sunt artă pură. Durerea persistă. Tu mi-ai devenit eclipsă pentru suferință. Quello che mi è piaciuto è stato frantumato, quello che abbiamo costruito è stato demolito..
Sunt o persoană optimistă. Nu trebuie să simt tristețe. Gândește-te că moartea bântuie. Își caută victimele. Bucură-te de viață. Gott, wie schön du..
Iartă-mă, pentru că nu mă pot abține. M-aș putea abține, dar mâna continuă să scrie. Despre tot ce am trăit cu zâmbetul pe buze. De obicei, copilul devine o binecuvântare pentru familie. Iartă-mă mamă, pentru că sunt doar o dezamăgire. Copilul este ținta tuturor atacurilor, pentru că nu ascultă de nimeni. Copile... nu cunoști viața, nu cunoști suferința, nu înțelegi sentimentele, nu înțelegi efectele...
Copilul se poate bucura de aripile sale până când realitatea le frânge. The show begin... Deși, nu mai pot vărsa lacrimi acide, inima mea plânge cu picături mari de sânge. Copile, la fel ca tine, am făcut și eu greșelile mele. Astăzi, suntem imaturi. Mâine devenim adulți responsabili. Orgolii mari și relații de scurtă durată. Continui să mă simt ca o epavă abandonată de oameni în marea moartă. Nu m-am potolit, adică continui să vânez suferința, suferință cu care pot vindeca alți oameni. M-am privit în oglindă și m-am speriat. Te-am văzut pe tine, trist și abătut. M-am speriat, deoarece am văzut un nenorocit, înjurând.
Господи, пусть мое сердце пролить слишком много слез, вы знаете. Am păcătuit. Sunt un necunoscut. تتخلى أبدا عن أحلامك.. Nu dau înapoi, niciodată, continui să lupt. Soğuk kan içinde damarlar.. Savaşmaya devam, ben gözyaşları yastıklar döken içinde duramaz. Nu te voi lăsa să adormi, îmi cer scuze.
Deșcifrează versurile mele. Sunt cuțite ascuțite pentru venele tale rigide. Gândurile mele te bântuie. Am în minte o amintire fașcinantă, desprinsă din cele mai întunecate filme, despre sărăcia de pe stradă. Lirică profundă provenită din răni nevindecate, menite să-mi arate: -"să nu renunți niciodată la ce iubești!"
Oameni falși, droguri, frați care au devenit străini, trădări, puștani înarmați... tu nu cunoști ce am trăit, dar îți permiți să mă judeci. Prefer să mă urăști. Din iubire cu iubire te naști. Iubirea devine ură dacă nu o hrănești. Cu iubire în suflet pentru Dumnezeu mori. Ceilalți oameni sunt lacomi. Lăcomia-i un păcat. Nu știi, nu vorbești, nu auzi, nu vezi. Legea străzii. Să nu te încrezi în nimeni. Ești singurul care se poate ajuta în momentele în care suferi. Nu ai camarazi. REZISTĂ!
Ce-i drept, e corect și lui Dumnezeu îi place. Există oameni buni neînțeleși și neintegrați în societate. Sunt considerați nebuni, doar de idioți cu 4 clase. Sclavii manipulați de stăpânii întunericului sunt aici pentru a modifica regulile jocului. Ești criticat de societate. Înduri lovituri. Nu uita: Iubirea și iertarea e doar pentru oamenii buni. Tu alegi cine vrei să devii. Oamenii sufletiști, suferă, precum animalele cuprinse de mâinile morții. Ați sacrificat multe animale... multe suflete... Chiar credeți că sunteți demni? Care sunt liderii noștri supremi?
Habar nu ai... Cauți fericirea. Dai de dezamăgiri. Să nu te plângi în fața nimănui, atunci când suferi. Oamenii profită de slăbiciuni.
Pe străzi sunt draci, deghizați în îngeri buni. Nu căuta atenția celorlalți, că ai să regreți. Mulți oameni ți-ar săpa groapa și te-ar îngropa fără milă sau regrete. Cunoști ura străzii, dar nu îi cunoști misiunea. Toți pe stradă cântă "Aliluia, Aliluia!"...
Îi cunoști tristețea, dar nu îi cunoști fericirea. Îi cunoști nervii, dar nu îi cunoști calmul. Cum ți-ar spune tovarășii mei?
Păi... "Mă cunoști , dar nu mă știi!"
Ви не володієте мене. Не намагайтеся змінити мене. Mă iubeai, dar simțeam cum mă invidiai. Te prefăceai cu scopul de-a obține tot ce îți doreai. Mă gândesc și zâmbesc. Îmi amintesc de noi doi, prin ploaie, cum umblam ca niște strigoi cu ochii goi, flămânzi. Sunteți tovarăși cu alții, până când îți vezi interesul, iar eu sunt etern lumii datorită unor foi. Am văzut cum se moare, atunci când mi-au murit sentimentele. Astăzi, n-au reapărut regretele. Stai liniștit!
Înțeleg că, Îți dorești altceva. Deja ești cu altcineva. Voi accepta, chiar dacă am ținut mult la prietenia mea și a ta. Îmi jurai că suntem frați până la moarte, apoi te-am văzut când îmi băgai cuțite în spate. DECI...
Concluzia: Ai grijă ce îți dorești, pe cine iubești, cui te descarci, că ai putea să plângi. Îmi aduc aminte de tine, revăd copilul din trecut. Era și timpul să pășesc în coșmarul ăsta nenorocit, retrăind totul de la început. Nu te teme. Prinde-mă de mâini. Ne vom uita la stele. Îți amintești?
Păreai fericit... atât de fericit...
Ne certam mult, ne împăcam cu realitatea, iubeam și sufeream, regretam și urlam, spărgeam și înjuram...
Torța din mine arde. Toarnă-mi otravă și se stinge. Hai să bem. Până la urma urmei, orice se stinge. Iubirea, prietenia, focul, lumina, sentimentele. Cunosc oamenii, o mulțime. M-ar face bucăți, de-aceea stau departe. Dacă le-aș fi aproape, i-aș urî până la moarte. Regreți, e ceva normal. Nu te juca cu focul. Sunt anti-sistem, anormal. Scopul meu este acela de-a uni oameni, strigând "LUPTAȚI!" Străzile ne poartă amintirile. Cele mai dureroase amintiri le cunoști destul de bine. Un singur loc se numește "acasă", dar până merg pe-acolo mai durează . O femeie nu are nevoie de un bărbat ca să trăiască. Un bărbat, însă, are nevoie de ea să prindă viață. Dacă o femeie te rănește, restul nu mai contează. Totuși, ai nevoie de una ca să îți îndeplinească rostul, să te înmulțească. Strada e strâmbă. Oamenii străzii nu au hrană. Mulți oameni sunt morți. Moarte, cu mine nu te pui.Mă controlez la nivel mental fără teamă, ce nu te omoară, te atacă. Deschid multe porți, cu gândul la: - "unde mă poartă?"
Arta este singura noastră armă. Sufletul îmi este armură. Viața-i profesoară dură, bună de pulă, te înhață și învață. Trebuie să ști cum să te joci, dar să nu iei viața în glumă. Dacă nu riști, nu câștigi. Ce glumă bună!
Nici nu îți poți imagina cum dracu' le-am învățat pe toate. Îmi spăl păcatele cu DERO. O iau de la 0. A trebuit să furăm, de pe oriunde, să supraviețuim. Nu a trebuit nimeni să ne arate pașii vieții pe care o trăim. Suferim și o simțim din plin. Sunt plin de venin, beau vin cu chin. Am învățat ce alții doar visează, aproape totul, ce alții au învățăt din carte. E greu, dar nu mă plâng și am răbdare. Fiind dependent de viață, știu că frumusețea este trecătoare. Dacă trăiești pe străzi, turbezi de nervi. Iubirea se risipește ca mirajul: printre nori!
Știi să mă aduci la viața doar cu un zâmbet ca cei care lucrează pe ambulanță. "Ăia îți declară decesul, apoi se distrează."
Ofticat de realitatea cuprinsă de luciditate, mă adăpostesc aici, în versuri. Încearcă să mă impresionezi, nu țin cont de vrăjeală . Nu poți să mă oprești cu o rană mortală. Eu sunt Diavolul în persoană. Sunt în goană după libertate. Nu poți să mă oprești. Mă piș pe tine, ucide-mă dacă dorești. Oricum, nu vei putea niciodată să mă înlocuiești. După moartea mea vei vedea pe piatra mormântului meu asta: "Our legend died. Some called him Devil, others God." Îți promit!
Deocamdată, gândește-te că n-am granițe pe Terra. Mă cunoaște toată lumea...da-s un nimeni pentru România!