Omul Simplu

Arta războiului!

- Să moară dușmanii mei...
"Cine morții tăi te crezi?"
- Regele lumii...
"Cine căcat ești?"
- Centrul universului...

Parcă ieri, credeam că sunt stăpân pe situație. M-am trezit la realitate. Trăiesc în junglă cu animalele. Încearcă să mă mănânce. Îmi place să mă cert cu proști. Este una dintre cele mai mari plăceri. Continuă să plângi cât dorești. Fără muncă nu obții ceea ce visezi. Dacă-ți dorești un anumit lucru din adâncul sufletului, atunci faci orice îți stă în puterea pentru a-l obține. Viața-i un război cu sine. Preferi să renunți decât să-l înfrunți? Atunci...
N-ai ce să-mi spui. Oamenii îți bagă cuțite în spate până mori. Obișnuiește-te cu ideea. Suntem oameni. Simți durerea? Zâmbește. Unul este fericit, atunci când altul plânge. Parcă ieri, mă comparai cu nu știu ce zeitate măreață a planetei. Astăzi mă judeci și mă înjuri. Râzi de mine, n-ai ce să faci, cu asta ai să rămâi. Frățiorul meu (pe scurt: coaie), te-aș bate la fund cu propriile tale arme. Cum te simți?
Nu vreau să fiu un oarecare din mulțime. Turme de oi bețive mă hrănesc cu furie. Mulți m-ar turna din dragoste pentru arginți. M-au bârfit, m-au lovit, m-au jefuit și au plecat. Nu mai am ce să pierd. Sunt la înălțime. Dacă aș scăpa de aici, cine m-ar putea întrece?
Împarte-mă în zece. Vreau să țin de foame celor mai flămânzi oameni. E normal să vă mâncați între voi, precum animalele sălbatice, dacă voi sunteți rupți de foame. Pentru hârtii ești în stare de orice. Fără ele, ești un vierme. Fără frică și fără milă. Sunt elevul vieții. Dinte pentru dinte, sânge pentru sânge și ochi pentru ochi. Inima mea sparge pereții. Prietenii de altădată, acum îmi sunt străini. Frații mi-au devenit inamici, mi-au provocat nervii și mi-au făcut cicatrici. Te simți?
Tot ce ai învățat din școală din start e stricat. Broasca aia care stă pe lac, până la urmă, s-a îmbătat?
Oamenii care urăsc munca nu își doresc să devină sluga sistemului, da' cerșesc mila altora. Inima mea-i sacră, arta mea-i eternă și reală. Eu sunt alcoolic antic, depresiv tactic și curvar celebru. Îmi caut pacea. Habar n-ai cum mă simt fără... E sumbru!
Nu m-au interesat multe. Nu îmi pasă cine ești, de unde vii și ce îți dorești să obții. Eu am fost mereu aici. Tu te ascunzi după alții. Viața-i plină de obstacole. Datorită ție voi scrie în oracol, depășind orice obstacol. Miracol!
Mi-am depășit orgoliul. Te rog să nu-i porți doliu și să-mi dai stiloul. M-am săturat de "stați drepți!" și de "nu mișcați!". Nu-mi dați noi ordine. Sunteți terminați.
Arta mea-i scrisă din pasiune și dăruință, sânge din peniță și credință... Cui îi pasă? Tu vrei pizdă. Îți scriu din interiorul inimii, din întunericul minții, din rămășițele sufletului: "ești cine vrei tu să devii, nu cin' te vor alții!", apoi plec departe. Nu mă urma, copile. Vei da de moarte. M-am săturat de lumea voastră "perfectă". Nu voi lăsa trecutul să îmi pună amprentă, însă...
Prinde-mă dacă ai puterea să mă confrunți. Toți m-au privit de la înălțime, ca pe un vierme, atunci când eram la pământ, apoi m-au lovit cu sânge rece, sperând curând s-ajung în mormânt. Te-aștept aici de mai demult, "frate", să te distrug. Străzile întunecate te-așteaptă să greșești, urlând de durere. A trecut atâta amar de vreme și încă am putere de-a trece peste. Mă îmbrățișează nopțiile, plângând. Mă ucid zilele, râzând. M-am întors după Iisus, că l-ai ridicat prea sus. În mormânt a ajuns, s-a dus... soarele pe care-l știi tu a apus. Mereu cad, da' mă ridic. Toți sunteți cineva. Eu aleg să fiu nimeni celebru.
- "Ce?"
- Nimic. Câte căcaturi am strâns...
Știu ce am de făcut în viață. Păcatele mele nu contează. M-ați făcut cenușă, sperând că nu mă voi mai întoarce vreodată. Nu îmi vei putea lua viața niciodată. Surpriză!
(cu drag, Moartea cu coasă).
Ți-aș putea deveni cel mai întunecat gând și cel mai oribil coșmar. Tot ce scriu aici sună bizar. Sunt bișnițar. Am un har și sunt mai dur. Arrr, îndur...
N-am chef de glume. Te știu ca pe o carte. Aș putea profita în orice moment de slăbiciunile și curiozitățiile tale, fără resentimente. Nu-mi pasă de Dumnezeu sau de Diavol. Eu sunt Creatorul. Viața trebuie luată în glumă, nu în uter. Am pierdut multe, pentru că am fost sincer. Dragă, Orgoliu, tu m-ai rănit. Ești nenorocit. Cântă cucul în Bucovina: "Îți port Doliu, fericit. Morții mă-tii, ești mort."
Mi-am dat seama că sunt diferit, de-aia n-am ieșit în evidență. Mi-ai simțit durerea prin absență. Viața mea-i lipsită de miracole. Cercetez tot cu atenție, pentru a cultiva pământul cum trebuie. Ego, e tare. Ego, te distruge. Nervii mei sunt nervoși. Nu-mi pasă de păreri sau de critici. M-am ridicat cu toate gândurile și amintirile pe umeri. Nu poți sta departe de puterea destinului. Dacă viața-i război, n-am de gând să mă uit înapoi. Nu-mi pasă câte femei ai. Sunt degeaba dacă nu ai una pentru tot restul vieții. Ești în stare să mă readuci la viață doar ca să mă omori. Morții tăi sunt soldații mei loiali. Am nevoie de soare ca să mă bucur că trăiesc. Am nevoie de iubire ca să zâmbesc. Tot ce știu e că ura m-a susținut să cresc și că am devenit adult înainte să copilăresc. N-ai decât să te prefaci că mă iubești. Eu știu că minți. Vrei să-i faci pe alții fericiți. Dar pe tine când?
Copilul din tine te va striga "Mamă!". Îl vei ignora cu siguranță. Și te miri de ce nu ai pe nimeni care să te iubească...
N-ai cum să mă înțelegi. Fericirea-i văzută în zeci de mii de feluri. De aceea, pentru mulți ea s-a transformat în idealuri și obiceiuri. Te-am cercetat îndeaproape.Viața-i cum ți-o construiești. Color sau Alb-negru? Tu alegi. Nu mai plânge în fața nimănui. Oamenii profită de slăbiciuni. Sunt alergic la minciuni. Parlamentarii au o nouă lege: "Plătește pentru cât respiri!". Alergi și transpiri. Te rog, uită de griji. Oamenii cu care te înconjori au caractere ruginite. Prostia-i în sânge. Am pășit în deșert. M-am jucat cu timpul și m-am zbătut pentru moara de vânt. Doamne, dă-mi pământ și du-mă în mormânt. M-am odihnit după ce am murit, mi-am reînviat speranțele după ce am suferit și am rămas dezamăgit. Nimeni nu a știut să îmi spună o vorbă bună, oamenii m-au tranșat... la propriu și la figurat. Pune-mi pe răni sare. Nu mă doare. Toată viața mea am trăit-o în singurătate, căutând sinceritate în minciuni și liniștea în gălăgie. M-au educat arabii, atunci când n-a avut cine. Unii le numesc "nopți prea lungi" , alții "depresii" sau "amintiri". Tu cum obișnuiești să le alinți?
Arta războiului m-a învățat că nu trebuie să am milă pentru nimeni.

لقد حان الوقت للانضمام الى القوات لكسب حريتنا.
لا تفقد الامل ابدا. الاحترام!