Omul Simplu

Întunericul minții unui psihopat - realitate

Gândurile-mi vin, gândurile-mi pleacă...
Frații mei sunt pe stradă, căutând speranță.
Scriu cu cerneală neagră "să nu mă uiți!"
Poți să simți bătăile inimii, citind aceste versuri?
Lacrimile udă foi întregi de caiet dictando.
Mă visam căpitanul unei trupe comando.
Greșeala mea a fost că am iubit omul nepotrivit,
chiar dacă știam că voi plăti suferind.
Eu o numesc răsplată, tu îl strigi: ghinion!
Mi-am prăjit fiecare neuron să scriu tot ce simt cu-n creion.
...și am ajuns până la ură, scriind cu dragoste și foc.
Nu sunt simple rime, e povestea mea, simți? nu mă joc.
Căutând liniște-n zgomot, ți-am oferit iubire.
M-am pierdut în labirint. dorindu-mi doar liniște...
Îmi vine să scriu catrene pline de durere, da'
cui pula mea-i pasă? nimeni nu-i în mintea mea.
E ca Dracu' de rău astăzi dacă în suflet ai un Dumnezeu.
Ți-e greu să te descarci în fața lumii, nu?
Mintea mea-i un amsamblu de nervi nervoși care m-agită.
M-ai lăsat cu inima frântă, pitică nenorocită...
N-o s-arunc cu pietre în tine, trag cu săgeți în perete.
Eu sunt dovada clară: Omul poate să trăiască fără sentimente.
Continui să scriu până când voi muri, apoi,
după moartea mea vă voi bântui că-mi va fi dor de voi.
Clipele-s tot mai dure, n-am știut că am să cresc.
Astăzi, îmi e dor să mai copilăresc...
Simt cum mor încet de dor, da' vreau să fiu nemuritor.
Vreau să văd mesaje îndoliate de la fiecare muritor.
Cuvintele-ți deschid porțile Iadului meu.
Iadul meu e creierul. Habar n-ai cât mi-e de greu...
Mâna-mi scrie neîncetat, că am tăcut prea mult,
că am un orgoliu mare și e tot mai nenorocit...
Mă bag la somn, curând, mă bag.
Simt frigul până la oase, zici că-s în mormânt.
N-am somn oricât m-aș strădui.
Mi-au mâncat anii caii verzi și oile pe câmpii. OK?
Apele sunt tot mai tulburi, se pare.
Uite-l p-ăla, coaie! fumează râzând, mai are puțin și moare...
Nu mă poți cumpăra cu banii, ca să moară toți dușmanii.
Tre' să ai încredere de sine, atunci când nu știi în cine să te-ncrezi.
Respect, ambiție și curaj...
Toate adunate m-au făcut să fiu regizor de scurt-metraj.
Oamenii-și poartă scut și cască când se omoară-ntre ei.
Nu se știe niciodată cine și când are de gând să tragă în noi.
Dă-o-n pula mea, nu mai purta mască, că-ți fac alt machiaj.
Nu-mi place de tine. Baby, tre' să faci o schimbare-n peisaj.
Trecutul mi-a lăsat răni adânci.
Dac-ai fost rănit, singur, poți să mă-nțelegi.
Nu poți să uiți prin ce ai trecut și nici nu trebuie să uiți.
Nu trebuie să ierți pe nimeni: A greșit, îl arzi!
Mă piș pe faima voastră, perfecțiilor.
Calc, strada la picior, spune-mi trecător.
În amintirea ta voi rămâne ca fiind un simplu om, un muritor.
Doar pentru ai mei, cei care se simt în versuri, voi fi nemuritor.
Multă vreme am iertat și-am fost blând.
Oamenii-s răi, ai dracului, eu de ce să nu fiu crud?! ...
Nu-mi vând frații că-i iubesc, dramatizez.
Cred c-ar fi cazul să mă calmez...
E o lume tristă lipsită de libertate. Bine?
Trăindu-mi viața, am învățat din greșeli, pot scrie o carte.
Îndoctrinați cu tot felul de politici încă de mici.
Ne tratăm ca inamici...
Te-îndemn să te ridici din locul în care te aflii și să zbori.
Orice om are câte un înger păzitor cu aripi.
Sunt o mie de oameni morți din care ne alegem lideri.
Știi? Simt sărăcia în care trăiesc...
Consider că ești un om bogat, strigă "încă pot să iubesc."
Deși, nu mă mai poate afecta, voi răzbuna plecarea ta.
Vei suferi, pentru că mă voi apăra...voi contra-ataca.
Neînțelegând mesajul, vei râde.
Știu ce vreau să-ți transmit-n cuvinte, da?
Abia după te vei deștepta, vei înțelege mesajul și vei plânge.
Scriam caiete pentru fete, pline de sentimente, că mă atașam.
Dacă nu scriam, probabil că acum nu mai trăiam..
Dacă nu eram poet poate că, nimeni nu ar fi știut cine sunt.
Înjurând în gând, continui să scriu abătut pe un drum abrupt.
E marele meu vis, mă cac pe el, știu că trebuie să lupt.
Nu voi renunța prea curând, nu voi renunța..prea curând...
Trece noaptea, vine o nouă dimineață și mintea mea-i varză.
Mă gândesc cum să-mi scot inima din gheață...vrei o salată?
N-am dormit deloc, așa-i în fiecare noapte:
Trăiesc printre cuvinte cuprinse de urlete și de șoapte.
În realitate, mă hrănesc cu slăbiciune..slăbiciunea ta.
Mă privesc în oglindă, parcă ar fi altcineva...
Unde dracu' e KARMA?!...cică, mă va apăra.
Dă-mi dracu' toată suferința ta și pleacă!
Trebuie să sufăr în tăcere c-o știu: suferința-mi dă putere.
E singura mea avere, (dă-mi-o!) c-o aștept s-o iau în brațe.
Când nimeni nu te ascultă, nu-i greu să reziști în luptă. Te asigur.
Singur te naști, singur mori și, asta pare a fi sumbru ...
Sufletul meu e închis în rime, pentru că am crescut singur.
Lasă-mă în singurătate să mă joc cu fantomele trecutului.
Mă pregătesc să evadez spiritual și mă descarc rapid. Ce zici?
Iar fumezi? iar strângi dinții? iar îți faci dușmani?
Probabil că, după ce vei scrie vor veni la tine să-ți strângă mâna.
Mulți îți doresc moartea. Credeai că-i atât de simplu? haha.
Scriu cu sânge, sânge din sângele tău ca să-mi simți durerea.
Voi trece prin viață, lăsând în spate toate amintirile ce dor.
Sunt Omul Simplu, adică un simplu călător.
Scriu cu mândrie versuri în care te regăsești pe lângă alți o mie.
Câteodată, și eu sunt trist. Mă simți?
Nu te poți ascunde de durerea sufletului, mori!
Răul încearcă să te domine cu păcăleli ca alea de 1 aprilie.
Dacă cazi, te și ridici..așa ar fi făcut toți sfinții închisorilor.
Mă poți asculta, mă poți privi și să taci. Eu voi scrie despre tine.
Știi că ai greșit, așa-i? Oare, regreți? De ce n-o spui?
Preferi să vezi viața prin ochii inocenți ai unui copil, să simți..
Chiar dacă faptele tale sunt rigide, adevărul e flexibil.
Omul caută adevărul, cercetând: trecutul, prezentul și viitorul.
Omul sfințește scopul tău pe pământ. Nu-i incredibil?
Degeaba aveți tupeu, că sunteți lipsiți de inteligență.
Dacă vrei să predici, mai întâi, hai să te chiș în freză pe faleză.
Veți fi sfâșiați, pe rând, obligați să purtați lesă.
Dacă încerci să-ți deschizi inima, oamenii te iau în batjocură.
Sunt un suflet rău cu intenții bune, adică o armă plină de gloanțe.
Lovește-mă pe mine, da' lasă-mă în baltă de sânge.
Știu toți să-ntoarcă armele. Pune-i pe listă, găsesc ei ocazie.
Visele devin realitate. Nu uita: Coșmarurile sunt tot vise!