Omul Simplu

De vorbă cu sufletul...

Sufletule, de ce plângi?
Te-au dezamăgit oamenii cu care împărțeai tot ce aveai. Te-ai făcut bucăți pentru oamenii care nu apreciază sacrificiile pe care le faci. Trebuie să te oprești. N-ai nevoie de ei. Plângi ca să te descarci. Dezamăgirile ne-au făcut puternici. Oameni de căcat ți-au făcut promisiuni de genul "Îți voi rămâne alături, să moară familia mea."
Și-au încălcat promisiunea. Drept și corect ar fi să le omori familia. Dar nu... tu nu... nu ești așa. Oamenii au încercat să ne țină captivi în cușcă legați. Încercați să ne dresați. N-o să reușiți.
Suntem animale crescute în sălbăticie - spirite libertine cuprinse de melancolie. Nu au putut să ne țină în captivitate. Ești liber(ă) să spui/scrii tot ce gândești. Asumă-ți!
Oamenii știu doar să distrugă. Viața trăită în libertate e frumoasă. Toți ochii ațintiți spre mine. Cu ambiție și cu putere am sfâșia granițele gândirii tale. Ieșim la vânătoare.
Îți spuneau "Nu există milă într-un suflet umplut cu ură..."
Oamenii ne-au oferit ura fără milă. Animalele sunt sufletele protectoare. Domn'le, sufletul meu nu renunță la luptă. Atâta vreme cât sunt în viață mă voi zbate și voi ieși la suprafață. Sufletul meu continuă să renască. Unii-și doresc să moară. Alții să trăiască. Ce viață... Ce șansă... Eu am o singură alegere de făcut, înainte de-a "evada". Oare, mă voi schimba?
Îți spuneau că "Moartea-i dușmanul omenirii."
Să nu-i crezi. Moartea-i un somn adânc din care nu te mai trezești. Poartă fustă ș-are coasă. E cea mai frumoasă nevastă.
Asta-i viața mea, coi - arta pe care o voi lăsa în urma mea din toată dragostea după ce voi pleca pe lumea cealaltă pentru voi. Viața mea a fost transformată în artă. Știu că nu-ți pasă și nu contează. Nu te afectează. Omul greșește și învață. M-am lăsat educat de viață. Rănește-mă, și îți promit că mă voi întoarce după tine, măcar să te salut. Mamă, nu credeam că voi ajunge aici. Privește-mă, conducându-mi haita de lei flămânzi spre necunoscut. S-au jucat cu focul. I-am avertizat. Nu m-au ascultat. Mi-am cunoscut scopul înainte de-a fi născut pe pământ. Viața trece, pungile rămân... Te crezi deștept, dar ai stăpân!
Răzbunare pentru toți oamenii care m-au mințit, care m-au folosit, care m-au umilit... Îți scriam despre dragoste, chiar și atunci când eram la pământ. Ăștia m-au dorit în mormânt. Aștept momentul potrivit. Continui să aștept. Respect oamenii care m-au construit și le mulțumesc pentru ceea ce sunt. Mamă, tată... vă iubesc mult. Respect oamenii care au murit. Bunicule, nu te-am uitat niciodată, pentru că îmi bați în piept. Știu că, morții mei, niciodată nu și-au dorit să mă vadă cum plâng. Am zâmbit. Cine sunt? Dumnezeu? Nu...
Eu sunt Diavolul. I-am încercuit pe demoni și mi-am recuperat regatul din mâinile unui împuțit. Ai făcut mult rău, jegule. Dacă m-ai vorbit pe la spate cu cine ai apucat, adică "mi-ai creat probleme", înseamnă că ți-ai trădat fratele.
Fratele tău te acceptă așa cum ești, doar că te roagă să te îndepărtezi. Dacă nu încetezi, plătești cu aceleași "monezi". Trebuie să guști "otrava" pe care o prepari. Karma există. La un moment dat, vei fi și tu bârfit(ă) de unu' cu pula mică...
Lege: Nu vezi, n-auzi, nu vorbești!
Scrisoare pentru un frate din mormânt:
"M-ai sfătuit să nu mă tem de moarte, că e doar odihnă pentru sufletul meu obosit.
"Dacă te temi de Moarte, nu faci decât să îți pierzi vremea ca PROȘTII cu PROSTII. Trăiește din plin. Bucură-te de fiecare moment. Cu toții plătim cu MOARTEA!"
Odihnă veșnică plăcută... Te respect!
O să dăm mai departe toate învățăturile tale. Îți promit... "
Acel moment în care-ți dorești să îmbrățișezi pe un om drag ție - un om care valorează cât o mie. Te iubesc, mama...
Nimeni nu mă poate ucide vreodată. Inima mea sfântă continuă să bată puternic pentru dragoste și bunătate. Tehnologia a plantat în oameni, în inima lor, răutate. Părinții tăi sunt doi îngeri păzitori. Te învață să zbori. Îți pot tăia aripile. Ai grijă ce alegi. Pentru ce căcaturi alergi?
Îmbrățișez oamenii în drame cu depresie ușoare. Am încredere în Tine Doamne sunt copleșit de gânduri când scriu. Iubiți-vă părinții ca să nu fie prea târziu.
'' Crezi că impresionezi pe cineva prin scrierea sentimentelor tale
Nimeni nu te va recunoaște dacă ai sfârșit pe străzi."
I-am auzit pe toți, comentând. M-au amuzat. Dacă nu era arta, nu aș fi zâmbit. Dacă nu te-aș fi cunoscut, nu aș fi fost fericit. Durerea m-a modelat. Mă simt diferit. Viața m-a învățat. Nedreptate în societate. Toată lumea mă știe, dar nimeni nu mă cunoaște. Oamenii sunt sclavii sistemului, roboți programați cu '' hârtii... datorii... hârtii... datorii... hârtii... datorii...hârtii."
Oamenii sunt cadavre O mie de lacrimi și coșmaruri m-au speriat. Eram speriat. La dracu'!
Nu am nevoie de o îmbrățișări. Scooby Doo m-a învățat că monștrii adevărați sunt oameni. Oamenii mei au murit. Nu pot să-i uit. Îi respect. Scriu de la 6 ani despre ce am trăit. I-am spus unui copil despre dureri și a adormit. Era drăguț. Mergeam pe străzi și am văzut un copil care nu mai dorea să plece de lângă mine. A apărut mama lui și l-a luat cu forța. Mă ruga să-i dau pace. I-am dat pace...
În sufletul meu a fost furtună. Nu vreau să-mi plâng de milă...
Când artiștii îți cântă, gândindu-se la averi, citește-mi cuvintele. Îți scriu cu sufletul în mâini. Asta e durere. Doar noi... tu și eu... împreună mereu. Trăiește-ți viața și suferă zâmbind. Vreau să mut munții din loc să nu te mai văd... plângând...
Gesturile extreme sunt rezultatul lacrimilor din perne. Viața merge mai departe. Mulți oameni au devenit o sursă de putere. Motivație? OMUL SIMPLU, legendă vie.