Conștiința

32 0 0
                                    


Thug Life = my rules . Fiecare vers are un scop, un înțeles.
Eu nu rimez. Eu te dresez. Nimeni nu te aude. Pe străzi e liniște. În sufletul tău e gălăgie. E noapte. Mulți te întreabă "cum te simți?"
Crezi că le pasă de tine? Dacă ai hârtie, ai oameni alături. Nimeni nu e alături de tine, atunci când ai probleme. Singurătate, simți? Îți scriu despre durere. Îmi curge sângele în vene. Decorul e sumbru. Îți plânge sufletul și te duci dracu. Îți pierzi speranța. Speranța moare ultima. Nu renunța!
Mă uit cu ochii dilatați în oglindă. Sângele curge. Nu mă mai sperie. Toate încurajările, armele, drogurile ușoare și grele, târfele nu îți mai pot aduce fericire. Mi-ai devenit pace înainte de război. Ne-am provocat răul amândoi. Suntem murdari de noroi. I-am iertat pe toți pentru tot ce mi-au făcut. Dar nu i-am uitat!
Eu îi iubesc pe oameni. Bănuiesc că, ei mă urăsc. N-ai idee câte regrete poartă în inimă un simplu om până când nu-l cunoști. Dacă își descarcă sufletul în fața ta ori are încredere în tine, ori nu mai poate suporta sunetul tăcerii. Continui să lupt în linia întâi, alungând regretele și păcatele la gunoi, cu rugăciuni. Nu mai simt frigul, foametea și setea. Mă bucur că am reușit să te învăț ce-i iubirea, tristețea, furia, bucuria și dezamăgirea. Mă cuprinde nebunia. De ce aș continua să iubesc pe cineva care îmi distruge viața? Caut altceva. Sunt dezamăgit. Gelozia vieții e a dracului. Nu te lasă să speri și te deprimi. E vina ta, pentru că îi permiți!
Nu suport minciuna. Mă cheamă Moartea. Demonii își caută libertatea. Nu-i lăsa să moară de foame, ajută-i. Tu nu ești la fel ca noi. Despre mine cunoști destule. Despre ei nu cunoști nimic. Am văzut Diavolul în biserici și în spitale. E un nenorocit!
La un moment dat, te-am făcut să plângi de fericire. Ți-am provocat și tristețe...
Urlu la lună plină ca un lup turbat. Mulți încearcă să-mi ardă blana. Sunt puternic. Voi suporta totul, absolut, până în clipa în care nu voi mai rezista și te voi ataca. Cea mai dulce otravă, iubirea, m-a făcut nemernic. Mă ceartă conștiința. Îi răspund. Simplu și direct: "du-te-n lumea lor și o vei înțelege pe a mea!"
Nu am multă școală. Iau lecții de la viață. Realitatea încearcă să te ucidă, iubirea la fel. Oricine. Să nu ai încredere în oameni. Te dau la fier vechi dacă te văd de oțel. Trăim printre animale de pradă. Trăim în România. Trăim în junglă. Deci, te vom vâna.
Dragostea mea, îmi amintesc cum te-am cunoscut. Păreai timidă la început. Nimic nu te mulțumea. Aș fi dat totul pentru a simți iubirea ta. Într-o zi am vărsat picături de sânge. Îți aduci aminte?
Am iubit oamenii și am suferit înzecit. Nu mă agit. Astăzi, știu că iubirea lasă răni adânci. Ieri...
Nimeni nu și-ar fi putut imagina c-aș fi putut alunga toată durerea din adâncul sufletului. "Iubirea" este și va rămâne un cumul al sentimentelor de neînțeles. În cinstea artei am închinat acest ospăț cu un vers. Îți dorești să ai parte de-o casă "bună" și de-o nevastă care-ți pune pe masă o pâine și un fes. Viața te vinde morții. Mulți ani pierduți pe străzi cu brigăzi. I-am dat pe toți deoparte. M-am pierdut în singurătate cu sinceritate. Dacă m-ai fi cunoscut ieri, n-ai fi știut cum să mă calmezi. Și aveam vicii...
Fii conștient de puterea pe care o deții. Tu poți să faci din noapte zi și din zi amintiri. Ne-am răcit, rătăcindu-ne pe drumuri necunoscute. Suntem doi străini, persoane diferite. Îmi doresc (și într-o zi are să se întâmple) să le dau o lecție muie oamenilor care m-au bătut în secție. M-au rănit, apoi m-au bârfit cu alte persoane necunoscute. Avem probleme. Familia nu înțelege, iar ceilalți oameni încearcă să judece. Când toată lumea doarme, eu strig: "VREAU LIBERTATE!"
Să nu te pună Dracu' să-mi lovești fratele. Vei primi multe gloanțe și cuțite în spate. Scriu vrute și nevrute. Oamenii mei știu regula: sânge pentru sânge, iubire pentru iubire și răzbunare pentru furie. Știu că am greșit. Nu mai suport să te privesc, plângând. Obișnuiam să zâmbesc și să mă ascund.. "Te iubesc" va rămâne pe veci cea mai otrăvită minciună. Înger și demon, Diavol și Dumnezeu.. Nu contează cine sunt eu. Continui să caut iubirea sinceră. Nu-mi pasă de hainele tale, de firmă și de limuzină. Consideri că ai iubire de la persoana iubită dacă-i arunci hârtii pe masă? Iartă-mă că ți-o scriu așa, pe față, dar ești proastă. Cred în respectul reciproc, chiar dacă în stradă nu există deloc. Continui să cred în vorba aia: "Dacă ajuți pe cineva, îți va fi recunoscător și te va privi într-un mod diferit."
I-am cunoscut pe toți, pur și simplu. S-a întâmplat. Puțini au meritat iubirea mea. Le-am dat totul pe tavă. Nu aș fi crezut că profită. Greșești. Așa înveți. Fii mândru!
Fă ceva pentru tine și pentru viitorul tău, pentru că nu trebuie să rămâi doar o poză în revistă. Dacă vrei să îmi vorbești față în față, mă găsești pe stradă. Dacă nu, atunci pleacă. Scrie cartea vieții tale plină de peripeții. I-ai putea educa pe toți. Noi suntem profesori. La finalul vieții vei cunoaște cu cimitirul. Mulți își pierd scopul. Țara-i tristă și suspină. Parlamentul râde și doarme pe scaune de piele de mătase. Pace sufletească pentru cel care mă înțelege. Râd de noi, deținătorii puterii de stat, făcându-și planuri pentru jafuri armate în băncile statului. Mulți sunt analfabeți, dar bogați. Înainte de școală erau analfabeți săraci. Ar trebui suspendați din funcții. Polițiști zi de zi susțin abuzuri. Treziți-vă dragi români și luptați pentru o viață mai bună. Lupt pentru ce contează. Mulți oameni au murit pe străzi, visând la "lumea perfectă" flămânzi, îndurerați și lipsiți de speranță. Indiferența voastră provoacă furia noastră. Lumea nu-i a ta. Cât despre parveniți nenorociți... lăsați viitorul țării la voia întâmplării?
- "Oamenii sunt tari că dacă n-ar fi s-ar numi lichide"
- Oamenii sunt conduși spre pierzanie.
Dacă aș putea deține puterea supremă, n-aș da bani la lăutari, l-aș reînvia pe Iancu să ne cânte:
"Noi suntem români
Noi suntem români
Noi suntem aici
În veci stăpâni!"
Râzi ca vițelul la poarta nouă de găina care ouă. Nu suporți muzica populară. Degeaba vreți voi să fiți voi stăpânii lumii. Cei ca mine s-ar bate cu 5000 deodată pentru libertate țării. Să nu ne uităm străbunii!
Îmi văd semenii. Suferă. Sunt morți toți, obosiți. E la modă să fii ca alții. Uităm să fim unici. Ne lăsăm cuprinși de vicii și ne izolăm de toți cu toții. Te răsplătește Karma. Mă iau nervii la întrebări. Câte aș mai putea suporta?
Inculții sunt la televiziuni și stau de vorbă. Își dau cu părerea despre găina din ciorbă.
Dacă aș vorbi astăzi cu bunicul meu, i-aș spune că a murit degeaba în război. Dacă aș vorbi cu sora mea, i-aș spune c-o vreau înapoi. Dacă aș vorbi cu fratele meu, i-aș spune c-ar fi bine să se pregătească psihic pentru a-și vedea moartea cu ochii. Nu știe ce-l așteaptă. noi suntem eroi!
Cum au învățat unii să ucidă la comandă pentru hărtii, nici nu îți închipui. Există oameni care nu își dau sufletul pentru hârtii. Sunt dracii diavolului care îți înmulțesc dușmani. Fiecare are dreptul de-a face ce vrea cu viața sa. Sistemul pedepsește puștii. Legalizați gândurile. Dacă ești sărac, mori în lanțuri înfometat la soare. De foame. Ei canibalul, tu hrana. În întuneric vreau să fiu primu' care aprinde lumina...
- Uite, tată!
- "Ce, mă?"
- Uite, tată!
- "Ce mai vrei, mă?"
- Ruby, suge pula!
Îți crește tensiunea. Omoară-mă, pentru că nu am zei pictați pe pereți și-ai să regreți. Prefer să-l port pe Dumnezeu în inimă și să nu-l arăt nimănui. "Îți crește ura și nu-i bine!"
Nici cu tine nu mi-e rușine. Îți internezi părinții în azil, aruncându-i ca pe niște măsele stricate. TACI!
Habar n-aveți ce fel de război poartă oamenii în spatele zâmbetului, însă, vă permiteți să-i judecați. Istoria se scrie cu multă suferință și cu sânge, nu cu legi scrise. Ridică-te Gheorge! Și tu, Ioane!
Noi suntem fii ai dacilor liberi din Argedava. Teoretic, nimeni și nimic n-ar trebui să ne sperie. Practic, ne plângem pentru toate căcaturile. Ăștia ne-au dat pâine și circ. Ne-au manipulat sistematic. Ei mănâncă carne și investesc în silicoane.
Nu e țara lu' "Să trăiți bine!" , e țara lu' "Doamne ajută!" atunci când n-ai nimic în burtă...
Scriu cu scârbă!

Omul SimpluUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum