Omul Simplu

Prima iubire, crudă dezamăgire

TIMPUL s-a oprit, deîndată ce te-am cunoscut. Nu știam cum să mă comport. Mă simțeam ciudat. Niciodată nu mi s-a mai întâmplat. Eram îndrăgostit...
Fiind îndrăgostit de ochii tăi albaștri, mă scăldam în mări și în oceane de lacrimi. Eram timizi amândoi. Eram posesivi și geloși. Nu știu dacă mă mai iubești sau dacă regreți că te-ai hotărît să pleci fără să te uiți înapoi. Tot ce știu e că am împărțit cu tine cele mai frumoase amintiri. 4 ani împreună, 6 separați. Din trecut până în prezent, continui în piept să îmi bați. La început, a fost totu' ca în filme - poveste de iubire. De-a lungul relației, ți-am devenit dezamăgire. Discuții telefonice. Pierdeam orele. Nopțile nu mă despărțeau de tine...
Îmi sunt grele zilele. Întoarce-te la mine să fim o familie, așa cum îți doreai cândva. Chiar dacă nu mai știu nimic de tine, rămâi regina mea. Îmi amintesc de primul nostru sărut pe malul lacului. Amintiri dulci. Aici, pe banca asta, îmi spuneai că mă iubești și că n-ai să mă părăsești în veci. Promisiuni ți-au devenit minciuni. Ne întâlneam întâmplător pe stradă și îmi zâmbeai.Când îmi erai alături, parcă aș fi trăit în Rai. Mă acuzai că am crize de gelozie. Semănam cu tine. Erau unite două destine. Nu am vrut să te pierd. Te-am iubit prea mult. Le-am refuzat pe altele. N-au avut șanse tale...
Aș fi putut fi cu o mie de femei deodată, doar că știu cum e să ai inima spartă în bucăți. Nu te-aș fi înșelat cu nimeni. Îmi e dor de buzele tale moi și de părul tău bălai... și de diminețile în care mergeam împreună la școală ținându-ne de mână în tramvai...
Vieții fără tine nu-i găsesc un rost. Erai singura persoană pentru care aș fi murit. Nu existau certuri între noi doi. Și, chiar dacă existau, aș fi găsit cale pentru împăcări. Ești singura persoană care m-a făcut să simt că trăiesc. Datorită ție, scriu rândul ăsta, după care zâmbesc. Erai singura care-mi înțelegea durerile și care-mi alina durerile. Erai singura care-mi schimba stările. Încă ești. Încercai să mă testezi, spunându-mi despre cât de mult îi iubești pe alții. Tot ce făceai era să mă enervezi...
Chiar și așa, ești în inima mea și nimeni niciodată nu mi te poate lua. Nimeni nu te poate înlocui. Când îți dispare dragostea în patul altora, începi să te hrănești cu vicii și cu ură. Îmi spuneai despre ceea ce te apasă. O adevărată tortură...
Îți deschideai sufletul în fața mea, iar eu eram pregătit în fiecare moment cu o vorbă bună înainte de noapte bună. Te sărutam și te îmbrățișam, spunându-ți că tot ce-i rău o să treacă. Momentele preferate de tine erau alea în care te sărutam pe frunte și îți spuneam "ești o prostuță!"
Cred că ai uitat de mine, cred că ai uitat ce s-a întâmplat între noi, cred că ai uitat cum ne-am cunoscut...
Eu niciodată n-am să uit. Despărțirea a fost crudă pentru amândoi. Puțini bărbați își arată sentimentele, deoarece marea majoritate a femeilor știu cum să te rănească și cum să te joace pe degete. Nu te țineam lângă mine cu forța legată. Te-am lăsat liberă. N-ai plecat la prima ceartă...
E numai vina mea, pentru că nu am știut cum să te păstrez. Nu ți-am spus niciodată cât de mult TE IUBESC. Degeaba mă învinuiesc. Atunci când mă uit la tine, la pozele cu noi, mă simt ca un nou-născut. Îți mulțumesc, pentru toate necazurile pe care mi le-ai făcut. Îți mulțumesc, pentru toate zilele în care mă ignorai doar ca să îmi arăți că am greșit. Îți mulțumesc pentru tot, sperând că ai zâmbit. Tu pentru mine vei rămâne veșnic o comoară. Sunt amintiri, amintiri care (uneori) simți cum te doboară...
Dacă un poet s-a îndrăgostit de tine, vei respira prin arta lui până la adânci bătrâneți. Dacă mă atingi, mă vindeci. Dacă mă privești, mă omori. Dacă pleci, mă rănești. Cândva, erai copila mea care nu prea știa multe despre viață. Fetița a devenit femeie matură, atunci când eu m-am pierdut cu anturajul pe stradă. Continui să pleci și să te întorci din mintea mea. Te adăpostești în miezul verii de caniculă și în miezul iernii de răceală. Sunt tratament pentru orice fel de boală. Dacă intri în inima mea nu mai ieși, dar dacă ieși... nu te mai întorci...
În urma noastră rămâne o poveste - poveste de iubire. Dragostea poate fi comparată cu jocurile la care riști prețul vieții. Trebuie să ai grijă cum joci. Poți să pierzi. Rareori câștigi. Inima mea iubește continuă să bată pentru artă - artă fără care nu aș putea respira. Deși, fără tine mă simt al nimănui...
Singura care mă mai iubește astăzi este luna. Sunt o stea. Nu mă pot detașa de ea. Iubirea pe care ți-o port este eternă. M-ai lăsat în urma ta și mi-ai călcat sentimentele în picioare, fără regrete. Iubirea omului simplu este sinceră. Multă suferință.. prea multă... prea multă... prea multă...suferință. Și, cui îi pasă?
Îmi învelesc sufletul în artă scrisă cu sufletul la gură. Magie din cuvinte, scrise cu propria mână. Ăsta-s eu. Omul Simplu, ăla care te va iubi mereu. Sinceritatea-mi este spadă în fața omului prost de gură care mă-ncearcă și m-atacă. Nu sunt făcut din piatră. Inima mea-i caldă. Deci, am sentimente. Sentimentele mele sunt moarte. Noaptea îmi oferă pace, atunci când zilele mă cutremură. Durerea spintecă. Nu renunț niciodată!
Povestea mea rămâne aici, scrisă în stele. Fericirea s-a născut din durere. Nu mă înțelegi, dar mă simți. Tu și eu eram suflete pereche. În trecut, doi îndrăgostiți care călcau împreună asfaltul. În prezent, eu sunt cu arta, iar tu ești cu altul. Am învățat să șterg totul cu buretele... toate suferințele...
Cât te mai poți rupe în bucăți pentru omul care nu te iubește, sufletule?
Dacă voi mai putea iubi vreodată o altă fată să nu îți fie teamă. Tu vei rămâne în inima mea, chiar și atunci când fericirea mă înconjoară. Ești un boboc, unul de floare albastră. Îmbrăcată într-o rochie frumoasă de mireasă îmi apari în gânduri. Nu știu ce vrei. Tu ești doar o iluzie... Pleacă!
Îmi petreceam timpul alături de tine, nopțile și zilele, făcându-mi planuri de căsătorie. Dragoste, ești o pacoste. Cupidon, ai încurcat persoanele. Tot ce îmi doresc este să fii tu fericită. Te văd în fiecare fată. Nu poți fi comparată cu altă persoană. Tu ești unică. În fiecare secundă simt durere psihică. Doare. Tu te îndoiești de mine. Nu cred că îți pasă. Orgoliul nu te lasă să cazi, te protejează. Mai bine, lasă-mă...
Nu mai știu de când nu am mai dormit. Dependența mă termină psihic, dar m-am obișnuit. Știu că ești cu altcineva, dar nu-l răni, pentru că nu aș vrea să simtă ce simt eu în această zi. Stați îmbrățișați. Vă declarați iubire sinceră și vă scrieți scrisori pline de sinceritate. Vă sărutați. Doare. Trebuie să accept faptul că ai plecat. Mă simt ca o epavă abandonată de oameni în marea moartă. Devine greu de ignorat. Mă simt ciudat. Pare o nebunie, dar mi-aș dori să fiu alături de tine în momentele de cumpătă. Știai cum să mă calmezi, dragostea mea. Știai cum să...
Îți simt atingerile și mișcările, dar pleci de fiecare dată. Cu tine îmi doream atât de mult, atât de mult, o familie - familia noastră. Sunt vinovat. Viața înseamnă suferință. Îmi bag visele în cufăr și continui să sufăr. Încerc să îmi explic, deși, nu găsesc răspunsul la întrebare: Oare de ce ai plecat?
Viața ți-e ocupată de un alt bărbat, însă, gândul tot la mine îți este. Dacă aș avea un bănuț pentru toate cuplurile care s-au iubit și s-au despărțit, aș fi miliardar. Mă simt murdar. Cu certitudine, așa a fost menit să se întâmple și trebuie să îmi continui drumul singuratic spre veșnicie. Sunt luceafăr celebru, izolat în lumea mea înghețată, dependent de artă în poezie. Nimeni nu ar fi crezut că un băiat ar putea să iubească atât de mult. Uite că s-a întâmplat. It's difficult, but I continue my road!
Some never gives up...
Încă o zi în care mă pierd printre rânduri în gânduri. Încerc să îți vorbesc, dar te prefaci că nu m-auzi. Te scuzi, pentru că ar fi momentul potrivit să pleci. Nu vrei să întârzi la ceea ce urmează să trăiești. Încerc să îți scriu scrisori, scrisori pe care nici nu vrei să le vezi. Te caut pretutindeni, însă, cunoști locul destul de bine și știi unde să te ascunzi. Unde dracu' ești?
Încerc să îți comunic ceva foarte important prin orice mijloc. Nu dorești să comunici cu un nemernic. Tratezi viața ca pe un joc - un joc de noroc. Încerc să mă calmez. Dacă ai fi aici să mă vezi...
Mi-e dor de glasul tău și părul tău bălai. Nu te găsesc pe nicăieri. Mi-e dor de noi și mă rătăcesc în amintiri. Dacă vreau să îmi văd visul în realitate, ar trebui să am mai multă încredere în mine. Dacă vreau să îmi văd mama, ar trebui să îi dau o floare. Dacă vreau să îmi văd tatăl, ar trebui să fumez cât mă țin picioarele. Dacă vreau să îmi văd fratele, aștept până când crește mare. Dacă vreau să îmi simt durerile, ar trebui să fac ceva ce mă rănește. O stare proastă nu mă lasă să respir liniștit. M-abandonează în necunoscut. Nu îi voi lăsa să mă atingă. Merităm ceea ce primim. Oferim ceea ce primim. Ceea ce primim ne ajută să ne dezvoltăm. Nu încerca să mă urmezi. Încă aștept să-mi treacă. Ne bucuram amândoi de ploi și savuram fiecare clipă trăită în doi. Eram fericiți. Raiul a dispărut și Diavolul a câștigat. Mă întorc în abisul meu trist și cu sufletul pătat. Trăiesc să învăț. Te port în inimă ca pe un crivăț. Îmi așez cărțile sufletului pe masă și îmi aprind o țigară, urmând să îmi scriu starea de spirit. Tot ce descriu se datorează unui gând rătăcit. Sunt un suflet pierdut. Îmi extrag sângele din venă pentru a-l băga în fiecare rând. Îmi spuneai adesea că nu te înțeleg. O făceai să mă enervez. Știam unde vreau să ajung și nu m-am dat bătut până când...
Poate că ai vrut să mă ajuți. Nu îți doreai să mă vezi, suferind, la momentul despărțirii. Trăiesc o viață mizerabilă alături de drogați, de alcoolici, de curvari și de seringi. Te port cu mine în suflet, doar în suflet, căci alături de mine tu nu mai exiști. Un mort cu ochii vii și fără prea multă speranță rămasă, conștient că nu mai suntem "noi" , iese în sfârșit la suprafață. Mă retrag în lumea mea - în întuneric. Renunț la iubire. Mă mint iară... și iară... și iară. Mă uit la stele și-mi văd locul alături de ele. "Goodbye, my love!"
Mă găsești în cârciumă cu mintea făcută varză. Sunt răni adânci pe suflete, persoane pline de regrete. Tot ce-mi rămâne de făcut e să îmi scriu povestea cu sete. Aceeași sete din copilărie. Dau cu pumnii în pereți cu remușcări. Sufletul meu dorește să se odihnească. Eu sunt doar o coajă care se dezlipește...