Omul Simplu

Momente de slăbiciune

Te-ai lovit de momente de slăbiciune și ai îmbrățișat durere. De mână cu stelele, în noapte, scriind cu pasiune despre singurătate ai devenit artist și te-ai îndepărtat de societate. Momente de slăbiciune tratate cu sinceritate au înflorit în inima ta, precum un răsărit de soare. Momentul acela în care ai fi dat orice ai pentru o îmbrățișare. Îl cunoști destul de bine, așa e?
Nu sunt depresiv dacă scriu despre tine cu iubire. Oamenii se grăbesc cu catalogul și îți dau calificative ca la școală. Eu sunt pe scară și fumez o țigară. Mă gândesc la zilele însorite de vară. Pe vremea aceea, îmi pierdeam timpul pe afară. Nu știam ce vreau. Acum știu. Doar arta mă poate face să mă simt cu adevărat viu. Fără ea sunt mort. Calculat, am încercat să readuc la viață morții care bântuie străzile orașului din UnderGround. Omul Simplu este un veritabil soldat din alianță. Loialitatea e lucru sfânt într-o lume atât de săracă...
Cel mai important lucru în viață este să fii tu și să nu te lași niciodată influențat de nimeni. Sunt unul dintre cei mai săraci artiști care scriau nemâncați. Ai grijă ce zici și fii atent ce faci. Pot fi într-o cușcă cu lei flămânzi, mușcat de toți. Îi voi devora cu sete, fără regrete. Trecutul lasă pe suflet amprente. Am suferit și am pierdut persoane pentru care aș fi murit, râzând ca un dement. Mă simt ca un nou-născut. M-aș sacrifica oricând, pentru marea mea iubire - arta. Întreabă-i pe toți artiștii. Mă roade curiozitatea. Ei sunt în stare de așa ceva?
Omul Simplu își cheamă haita. Săriți toți, să cucerim strada. Te aștept pe strada mea dacă ești contra mea și îți arăt căt de mort ești după pulă, în pula mea. Fac planuri cu arabi, în defensivă cu ură personală pentru cei fără milă - poliția română. Omul Simplu este zeul durerii și al războiului. Doar dacă îl ataci sau dacă-i ucizi frații. Poți să verifici. Te-aș sfătui să nu mă provoci. Vei gusta din furia răzbunării. Tot respectul pentru frații mei loiali în viață și pentru cei care au trecut în neființă. Frații mei, pescărușii mă caută. Au chef de ceartă. Scriem, ștergem, rescriem și definim persoane. Ce?
Viața merge mai departe, chiar dacă n-am hartă. Mâine unul sau altul îmi poate săpa o groapă. Fratele te sapă. Îi invit pe toți la luptă. Falsitatea te condamnă la moarte. Trăim în realitate cu frică de singurătate și cu scârbă pentru sinceritate. Nu știu cine îmi rămâne aproape până la sfârșit. Nici nu îmi pasă. Eu sunt singur de la început. Din pasiune mi-am făcut carieră. Mă găsești pe stradă. Ești în dilemă?
Ce mi-a oferit arta, nu mi-a oferit nimeni. De-aia scriu de luni până vineri. Nu am nevoie de odihnă. Iubire, știu că mă iubești. Simt tot ce smți și știu tot ce gândești. Nu ești la fel ca oamenii. Sunt artist. Dragostea mea pentru artă-i eternă. Arta-i studentă la medicină. Tratează orice fel de rană, indiferent cât este de adâncă. Renunțând la medicină pentru artă fără regret, am descoperit că pot salva vieți cu gândul la luna plină. Toți ochii mă privesc. Doamne, dacă m-aș fi născut în altă țară, ți-aș fi spus zilnic cât de mult te iubesc. Iartă-mă, pentru că urăsc. Trăiesc un vis, un vis care mă face greu de ucis. Stări din abis:
Atunci când lupta devine grea, retrage-te în lumea ta. Trezește-te, fumează, bea o cafea... Speranța moare ultima!
Te-ai certat cu zilele și cu amintirile. Într-o zi "Totul o să fie bine!". Nu renunț la scris. Sunt dovada vie care afirmă că flacăra Iadului nu s-a stins. Oamenii simpli își aștern trăirile în hârtie. Simt o ură imensă, nu întreba de ce. Sunt conștient că eu sunt de vină. Oameni fără caracter, m-au făcut să mă simt ca un vierme. Dacă omida devine fluture, viermele ăsta devine legendă. Ea era un înger cu chip uman, el se credea super-star. În povestea asta n-am rival, mănânc orice fel de adversar. Chiar și Diavolul a iubit, pentru ultima dată, pentru că cei doi s-au despărțit și l-a rănit. Arta mea-i armă, trage drept la țintă. Nimeni niciodată nu mai poate să mă mintă sau să mă conducă. Vin cu chin și te combin!
Privind lumea dintr-o altă ipostază, mă pierd în lacrimi. Cu un humor sadic tranform oamenii în monștrii. Oamenii au multe măști. Descriu dureri prin stări. Omul suferă transformări. Îți scriu despre viața mea. Poate că, ai de învățat câte ceva. Tu te oferi Diavolului. Nu te pot salva. Bolile îți mănâncă viața. Nu te îmbolnăvi. Dorința-mi este să scriu imaculat ca Tide, să nu fiu întrecut de nimeni niciodată și să nu fiu uitat. Port o luptă interioară, nu mă ascund cu plapuma în pat, cu demonii care m-au înconjurat. Ura pe care o simt e greu de controlat. Dispari, m-ai enervat. Înainte să mă judeci, asigură-te că tu ești perfect. Mulți oameni sunt inculți. Există două tipuri de inculți. Sunt ăia care au sentimente și sunt ăia care m-au atacat, scriind greșit. Îi tai cu sabia. Te salută Moartea. Sunt rece. Mortule, n-ai sânge. Te ascunzi după persoane. Te-au apărat. Îi fut în gură, ca să mă simt poet!
Intrat în lumea spiritelor, am învățat să supraviețuiesc.Descopăr în mine iubirea după care tânjesc. Construit din greșeli, am început să dau sfaturi utile în viață. Uni nu mă ascultă. Alții nu au capacitatea necesară ca să mă înțeleagă. Nimeni nu este în stare să moară pentru credință. Omul dorește performanță. Perfecţiunea constă în imperfecţiune. Sunt mândru că am o sumă de defecte. Nu am convingerea că există Dumnezeu. Doresc să aflu. Nu ştiu ce se află dincolo de nori, dar vreau să descopăr. Astăzi sunt cercetător. Îmi continui misiunea în laborator. Mai întâi, trebuie să trăiesc coșmarul numit "viaţă" , apoi voi descoperi ceea ce nimeni în viață n-o să cunoască. Îmi voi răspunde la întrebarea care mă macină. După ce mori, rămâi în viață?
Trebuie să gandeşti matur. Sunt mulți care se cacă și nu se șterg la cur. Îndur și înjur. Poți murii mâine și nimeni să nu știe. Tu trebuie să trăiești. Tu nu ești ca mine. Îmi iau puterea din inimă. Cuvintele au mai multe înțelesuri. Înțelege textul. Ucide-mă, atunci când pășesc gânditor la viitor. Privește-mă, atunci când viața mă ridică mai sus decât vocea unui tenor. Harakiri,ultimul gest conturat intr-un act artistic, ultima soluție spre găsirea adevărului mistic. Unii se pierd disperați în miraje, pășind spre drumul hristic. Alții, pur și simplu, trăiesc după conceptul hedonistic. Rămân drept ca un copac chiar și-n bătaia vânturilor. Rămân lucid chiar și sub influența gândurilor. Scot entități din mine și le dau viață frânturilor, mai exact, cuvinte ce se-asează sub forma răndurilor. Susțin fără oscilații că destinul ți-l faci singur, concluzie desprinsă din faptul că nimic nu e sigur. Pășesc înainte chit că în față-s pajiști sau ziduri. Povești scrise de bătrâni senili care au vorbit cu pereții m-au făcut să scriu și eu pe foaia vieții . Toti visează cum sar din tipare incontrolabil cenții, tălmăcind nonsensuri în propria limbă, precum celții. Faci tot ce poți când restul emit constant pretenții, vorbind de parcă ar fi doctori docenți studenții. Uneori mi-e greu să mă imaginez, ieșind din zona de confort, zburând la altitudine cu viteze supersonice ca un Concord. Speri la încă două clipe când te uiți la ceasul morții. Până și cei dragi te fură mai rău decât hoții și tu continui să vezi lumea -n gri, precum hipioții. Momente în care preferi singuratatea în vârful munților ca moții sunt întrerupte de implicarea părerilor pe care le emit toți tonții. Unii își găsesc prea târziu sensul vieții. Alții, niciodată. Dacă vezi că-ți zâmbesc, ține minte: Sunt zâmbete ce ascund mii de lacrimi în suflete.