RENEGATĂ

FAMILIA

            Ana a ieșit din viața lor.
            Internată într-un centru psihiatric, s-a stins după șase ani .  La început, Stela o vizita împreună cu  Mircea, dar de câte ori o vedea, Ana era cuprinsă de crize de nervi, astfel încât medicii o sfătuiră să renunțe.
 
           Cu inima frântă de durere, fata a stat de o parte, nevrând să fie pricina acelor crize. S-a resemnat, înțelegând că viața ei va merge înainte fără a putea stabili o legătură cu mama ei.

         Mircea era singurul ce nu provoca în Ana nici un fel de resentiment.     
         Accepta prezența lui, dar numai atât.  Era în lumea ei, întunecată de puterea acelei uri de nedescris.
 
         Vestea morții ei căzu ca un fulger, dar erau conștienți că, în sfârșit acea ființă  găsise liniștea.   O îngropară lângă Victoria și Liviu, la dorința Stelei de a o avea aproape.
 
          Anii au trecut, Stela a  terminat cu brio studiile, devenind educatoare cu atestat pentru copiii cu sindromul down.
          Are douăzeci și cinci de ani, iubirea ei pentru Dany a dăinuit în timp, la fel ca  cea a lui Dany pentru ea.
          Și-au unit destinele, în fața lui D-zeu, și au hotărât să se dedice trup și suflet celor ce se nasc cu acest sindrom, ce le-a marcat viețile.

           Știau că nu vor putea avea copii, ar fi fost un risc prea mare, nu vroiau să aducă pe lume suflete marcate de suferință.

           Au trecut prin vâltorile vieții fără să plece capul, au îndurat toate răutățile celor ce își râdeau de ei, au purtat cu stoicism crucea ce le-a fost dată la naștere, acum erau deciși să lupte alături de cei ca  ei, să îi ferească de toate relele ce au pecetluit viața lor.
 
           Acum formează o frumoasă  familie, cu douăzeci și șapte de copii.
           Da, este adevărat, acesta este numărul  copiilor pe care îi consideră ca fiind ai lor.

            Odată terminate studiile au decis să se retragă în micuțul sat de la poalele muntelui.

            Mătușa Maria a dăruit Stelei tot ceea ce avea, tot patrimoniul ei, o mică avere moștenită de pe urma soțului defunct.
           Fata nu vroia în ruptul capului să ia acei bani, dar mătușa o convinse, fiind  ea cea care îi dădu ideea de a deschide un centru pentru copiii cu sindromul down.
 
            La această idee, Stela exaltă de bucurie, era un vis pe care acum îl putea realiza.

           -Da , este cea mai bună idee, mulțumesc  mătușă, asta va schimba total cursul vieții noastre. Vom deveni cea mai  numeroasă familie de pe terra.
            Ideea asta o aveam demult, dar era irealizabilă,noroc că te am pe tine, mamă Maria, fără ajutorul tău ar fi rămas numai un vis.
 
          Această perspectivă îi entuziasmă pe toți.  Astăzi acel centru există.  
           Construirea lui a schimbat viața tuturor celor din familia Abramescu, și nu numai, i-a unit pe toți, dragostea pentru acei copii fiind nodul ce îi lega.

           Casa enormă, construită de bunicul lui Mircea, își găsea acum, adevărata valoare, cea de a găzdui cât mai multe suflete.

           Au renovat totul, au infrumusețat locul, transformând împrejurimile într-un minunat parc, locuri de joacă cu tot felul de acareturi.

           Familia lor este una mare, enormă, fiecare, având un rol al său.   
           Nimeni nu a fost exclus, până și bunicii din partea mamei s-au alăturat lor.

           Singuri pe lume, au hotărât să își petreacă ultimii ani din viață alături de nepoata lor, vrând să se bucure de acel privilegiu ce le fusese interzis de către fiica lor, atâta timp cât a fost în viață.