Eram în România. Acolo nu mi-am mai găsit părinți deoarece muriseră într-un accident. Dar mi-au lăsat mie casa. Și am stat acolo în tot acest timp. Eram acasă de doi ani de zile nu mai am niciun chef de viață. În fiecare zi ma gandeam la el. Nici nu mai stiam dacă îl iubesc sau nu. Dar stiam ca ma doare foarte tare să nu îl am lângă mine, să nu îl îmbrățișez, să nu-l sărut. Dar el a ales cariera. Asa ca i-am respectat decizia. Acuma pot doar săi privesc pozele.
Mam dus sus în camera mea, să-mi caut desenul ca să mai pot desena. Da am uitat sa va spun că am devenit un artist în pictura. Acum picturile mele sunt foarte căutate prin țară. Asa cum spuneam mam dus în camera să-mi caut lucrurile necesare pentru desen. Am căutat în toată camera dar nu le găseam, imi mai rămăsese sa caut întru sertar. Am deschis sertarul iar lucrurile mele erau acolo. Am ridicat planșele de desenat iar din colile albe căzuse o poza. Mam aplecat sa i-au poza. Poza aia era cu mine si cu Jungkook când ne sarutam. Câteva lacrimi se preling pe fata mea. Mam dus jos în living , plângeam 8n hohote. Nu stiu cum am putut să trăiesc fără el. Dar cred ca acuma și-a refacut viața cu o fata frumoasa, și populară. Am încercat să-mi opresc lacrimile și mam apucat de desenat. Nu stiu cum dar mi-a venit să desenez chipul lui Jungkook. Nu stiu dar nu aș putea uita niciodată chipul ala de înger. În acest moment parca sunt foarte supărat pe el dar în același timp îmi este și foarte dor de el. Uite ca am terminat de desenat și desenul. Arată asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dintr-o dată am luat desenul în brațe și am inceput sa plang.
