Fratele Meu Vitreg

Știa?!

Pov: Yuu

Acum stãteam pe canapea, într-o liniște mortalã. Alan, mã ținea de mânã, pentru a mã liniștii, deoarece eu tremuram, așteptând sã se întoarcã Alex. Acesta a spus cã va discuta cu noi, dupã ce va aranja cumpãrãturile. Mi-a povestit mama de faptul cã tata a fost o perioadã, împreunã cu Alex. Bine, faptul cã amândoi s-au îndrãgostit de mama, și cã relația lor, era mai mult pentru susținere, este altã poveste. Și cã dupã, amândoi au ajuns sã fie împreunã cu persoana, care le-au dat cei mai buni copii. Asta a spus ei. Iar, acum, Alex și mama au ajuns împreunã, dupã atâția ani, într-un fel mã bucur, dar tata a murit. Povestea lor e atât de încurcatã, încât, nu înțeleg prea bine, și sper sã nu ni se întâmple și nouã așa. Dar, din cauza relației noastre, s-ar putea sã-i stricãm fericirea....E....eu nu vreau asta.

Alan: Totul va fi bine!....spune acesta îmbrãțișându-mã, și luându-mã în brațe, îmi șoptește la ureche.... Aș face orice pentru tine, orice sã te fac fericit....mã sãrutã pe frunte, strângându-mã mai tare la piept.... De data asta, nu-ți voi mai da drumul, niciodatã. Chiar și dacã toatã lumea ni s-ar opune....încep sã roșesc și îmi ascund fața, pentru a nu mã vedea în ce stare m-au adus câteva fraze, care îmi nãucesc toatã gândirea, alungând gândurile rele. Mama a fost de acord, cu relația, și a spus sã nu-mi fac griji. Zâmbesc, când îmi dau seama, cã cea mai apropiatã persoanã, care m-a ajutat sã-mi revin, a fost, cel care, acum, mã ține protectiv, în brațele sale cãlduroase. Îmi ridic, capul, și îi arãt zâmbetul meu, nu prea perfect, iar acesta zâmbește înapoi. Mã ridic, spre fața sa, și îi sãrut bãrbia. Acesta este surprins pentru puțin timp, apoi, începe iar sã zâmbeascã, și îmi sãrutã, creștetul capului.

Alex: Arãtați ca un cuplu tânãr și proaspãt cãsãtorit....tresãrim, când îi auzim vocea celuilalt bãrbat, din casã, și ne uitãm spre el. Acesta era așezat pe fotoliul din fața noastrã. De cât timp este acolo....Acesta își freacã pãrul, și se uitã la noi...Uite ce este, nu te îngrijora Yuu. Știi, mama ta a spus sã nu spun, dar.... se vedea de la o poștã, cã este ceva între voi doi.....rãmân stanã de piatrã. Era așa de evident, cã este ceva între noi....Știa?!

Eu: Chi....chiar atât de evident?!....spun eu râzând încet, de faptul cã nu mi-am dat seama de acest lucru.

Alex: Pãi....chiar de când a venit Alan, aici, de prima datã, când v-am vãzut cã va-ți întâlnit privirile, am observat o tensiune între voi. Iar eu îmi cunosc fiul, așa cã mi-am dat seama cã a devenit interesat de tine. Mai ales când am auzit, cã sunteți colegi.

Alan: Chiar așa de evident eram....

Alex: Într-adevãr....și apoi, când am avut cina, în care voi de abia ați vorbit....Și cred cã mama ta ți-a spus despre trecutul nostru, nu-i așa?

Alan: Trecut?!....întreabã, acesta uitându-se confuz.

Eu: Nu conteazã....dar da, i-am spus, i-ar ia mi-a povestit despre voi.

Alex: A, da.....și eu i-am spus mamei tale, cã s-ar putea ca fiul sãu, sã aibã numele meu, fãrã sã-și schimbe numele din cauza cã ne-am cãsãtorit....roșesc....Deci el și-a dat seama, primul....

Alan: Ce trecut?!....întreabã acesta iar. Era foarte curios, se vedea pe fața sa.

Alex: Îți va spune Yuu, dar te avertizez, cã este tare complicatã, și cã nu vei înțelege nimic....Acesta se ridicã, și vine și ne ciufulește pãrul....Acum voi pleca.

Eu: Nu rãmâi?!....De abia ai venit....spun și mã ridic, din îmbrãțișarea lui Alan, care nu prea era mulțumit, de mișcarea mea....Sã fac ceva de mâncare mãcar.