Deleted memories

2. O vizită la spital.

Perspectiva lui Jimin

Stăm pe hol și așteptăm ca asistenta să iasă din salonul lui DaiLin. Ieri băieții și fetele nu au putut să  o vadă pe DaiLin pentru că,orele de vizită se terminaseră.

- Cât mai durează!? Întreabă Maya plictisită.

- Da,noi vrem să o vedem pe DaiLin a noastră! Spune HaNeul.

Încă nu le-am spus despre faptul că DaiLin e amnezică. Adică,nici eu nu știu ce e asta mai exact.

- DaiLin se va întoarce la școală? Întreabă Jin.

- Ohooo, uite pe cine îl interesează de DaiLin! Jin,parcă nu o suportai pe DaiLin. Spune Hoseok.

- Frate,DaiLin e ca sora mea,este normal să mă intereseze. Faptul că noi nu ne suportăm e altă treabă.

E normal,Jin și DaiLin nu s-au înțeles de mici. DaiLin e foarte dificilă,iar Jin e un încăpățânat ce nu suportă să fie contrazis de nimeni.

- Deci,înainte de a intra la DaiLin trebuie să vă spun ceva. În urma accidentului DaiLin a suferit o puternică lovitură la cap,ea nu își mai aduce aminte de noi. E amnezică,să nu o luați așa tare.

- Cum să nu ne mai recunoască? Tu chiar vorbești serios? Adică, DaiLin nu-și aduce aminte nici de tine? Întreabă Sunny.

- Nu-și aduce aminte nici de mama.

- Doamna Park unde e acum? Întreabă Sasha.

- S-a dus să-și ia o cafea. E foarte stresată din cauza lui DaiLin. Am fost la DaiLin și nu e prea bine,se simte nașpa rău.

- Noi o s-o ajutăm. DaiLin e puțin pierdută,e și normal, a trecut prin atâtea. Un accident de mașină care se putea sfârși rău pentru ea. Important e să îi rămânem aproape ,chiar dacă ea nu va avea încredere în noi,o să îi demonstrăm că chiar ne pasă. Trebuie doar să o tratăm ca înainte de accidente. Spune Maya.

- Ce bine! Chiar nu cred că puteam fi drăguț cu ea! Spune Jin.

Când aud mă uit urât la el,știu că nu se înțeleg și nu înțeleg de ce,dar trebuie să arate puțină compasiune.

- De parcă ea se va comporta frumos cu tine. Sunt sigură că imediat ce te va vedea îi va reveni memoria și te va urâ. Spune Iseul.

Asistenta iese ne mai spunând nimic. Mă uit la fete și aștept să văd care vor să meargă primele.

- Merg eu cu Maya mai întâi. Spune Sasha.

Nu mai spune nimic și intră înăuntru.

Perspectiva lui DaiLin

Imediat ce a plecat asistenta apar două fete. Mă uit ciudat la ele pentru că nu le recunosc.

- Bună, DaiLin! Am auzit că nu-ți mai aduci aminte de noi,așa că ar trebui să ne prezentăm. Eu sunt Sasha,suntem prietene foarte bune. Iar ea e Maya,spune arătând spre cealaltă fată.

- Bună! Nu-mi aduc aminte de voi,scuze. Toată chestia asta a început să mă irite incredibil de tare. Nu-mi aduc aminte nici de propria mamă.  Spun cu lacrimi în ochi.

Au început să mă privească cu milă,urăsc să fiu privită așa.

- Calmează-te, e o perioadă mai grea acum. Nu e un sfârșit de lume,memoria îți va reveni. Să știi că atât noi cât și băieții suntem aici pentru a te ajuta. Vom trece împreună prin asta. Spune Maya.

Nu apuc să răspund că apare mama împreună cu doctorul.

- Ce faceți aici,fetelor? Întreabă doctorul. DaiLin abia și-a luat medicamentul,trebuie să se odihnească. Spune cu un ton mai răspicat.

- Nu e nici o problemă, au stat doar puțin,sunt unele dintre cele mai bune prietene ale ei. Fetelor, DaiLin va fi externă mâine,o să veniți la noi acasă, bine?

- Bine,doamnă Park! Ne vedem mâine DaiLin! Spune Maya.

- Pa.

Rămân eu și cu mama,eram tăcută, nu știam ce să-i spun. Mă simt inconfortabil, știu și simt că îmi vrea binele, dar tot e un sentiment al naibii de ciudat.

- DaiLin, azi e posibil să vină tatăl tău pentru a te vedea. Spune zâmbind dându-mi niște șuvițe de păr după ureche.

Rămân blocată pe moment,de alte rude cum ar fi bunica mi-a vorbit,dar de tata nu,ceea ce mi se pare ciudat.

- Oh... el știe că eu nu-mi mai aduc aminte nimic? De ce nu a venit mai devreme la mine,mâine mă externez, mai are rost?

- Scumpa mea,tata lucrează foarte mult. Conducerea firmei e importantă. El te iubește extrem de mult,știe despre amnezie. Crede-mă, abia așteaptă să te vadă.

Nu mai spune nimic pentru că, pe ușă apare un bărbat îmbrăcat în costum ce avea un ursuleț mare în mână și un buchet de flori.

- DaiLin, el e tatăl tău,spune mama.

Nu apuc să spun un cuvânt că acel bărbat,tata vine repede și mă îmbrățișează. Zâmbesc și îl îmbrățișez și eu.

- Cât mă bucur că te-ai trezit! Eram foarte îngrijorat,mi-a fost așa frică! Spune tata ieșind din îmbrățișare.

Îmi îmânează ursul, iar mamei îi dă florile. Observ pe fața ei că nu e chiar încântată, deși mima un zâmbet.

- Când o putem lua acasă? Întreabă tata.

- O luăm mâine,spune mama simplu.

- Mâine?! Eu mâine plec în delegație! De ce nu mi-ai spus din timp?O întreabă pe mama.

- Pentru că n-ai răspuns la telefon! Spune mama.

Decid să intervin pentru că lucrurile între ei devin puțin mai aprinse,sau așa le am simțit eu.

- Nu e nimic, vom sta mai mult când te întorci.

Perspectiva lui Jimin

Tata iese alături de mama din salonul lui DaiLin,mama părea deranjată de asta.

- Bună, copii! Spune tata.

- Bună, domnule Park! Spun ceilalți în cor.

- Jimin,putem vorbi ca înainte bărbați? Întreabă tata.

Nu mai spun nimic și merg în fața lui, chiar sunt curios ce mai vrea de data asta. Ajungem într-un coridor în care nu era nimeni și nici nu-l las să spună ce vrea deoarece îi spun:

- Secretara ce face? Nu am mai văzut-o de mult,îi este dor de mine? Spun la mișto.

- Încetează! Tu respect pentru tatăl tău nu ai? Eu nu te-am educat așa! Spune nervos.

- Tu ți-ai pierdut dreptul de a fi respectat în fața mea. Spune ce vrei, mă plictisești teribil.

- Vreau ca DaiLin să nu afle de cele întâmplate.

Cât de idiot să fie? Evident că nu îi spuneam nimic lui DaiLin, ultimul lucru pe care îl vrem acum e să intre într-un șoc. Dar dacă tot nu și-a dat seama,n-ar fi rău să profit de situație.

- Și de ce nu i-aș spune? Merită să știe că are un tată de căcat! DaiLin trebuie să se obișnuiască cu gândul divorțului.

- Tu nu înțelegi nimic? DaiLin ține la mine indiferent de situație, chiar și acum am simțit asta.  Jimin,așa cum o iubesc pe ea ,te iubesc și pe tine.

- Scutește-mă cu textele astea de bani mărunți! Dacă chiar vrei ca DaiLin să nu afle îmi vei vira acum niște bani pe card. Spun zâmbind.

- De ce? Cu muzica nu-ți mai merge la fel de bine? Spune încercând să facă o glumă proastă.

- Bună glumă, spun râzând fals. Nu o mai face,spun fiind serios.

După ce batem palma el pleacă iar eu mă întorc la mama și băieți.