Deleted memories

12. Ca pe vremuri

Perspectiva lui DaiLin

Tot drumul n-am vorbit, mă uitam doar pe geam și îmi puneam foarte multe întrebări cu privire la tata.

- M-mersi că m-ai adus. Spun simplu  fără vlagă în voce.

- Nici o problemă.

Nu mai spun nimic și ies mergând spre poarta vilei. Ajung în la ușă, pe ea iese tata grăbit vorbind la telefon, se oprește imediat ce mă vede.

- De ce nu ai mai venit? Îl întreb serioasă.

- Am avut multă treabă, încă am. Promit că mă voi revanșa,bine? Spune și mă sărută pe frunte, apoi pleacă.

Imediat primesc un mesaj de la Maya.

                               Maya😈❤

Ieșim acum? Să ai grijă să nu te vadă părții tăi sau Jimin.

Nu răspund pentru că nu prea aveam chef să ies și nici nu voiam să-l mai supăr pe Jimin. Mă duc în camera mea și mă schimb,mă duc la bucătărie pentru a mânca.

La bucătărie nu era nimeni,vila era complet goală. Vine o femeie bătrână în bucătărie, mă uit la ea ciudat,probabil este angajată.

- Ai venit deja de la școală, drăguță? Haide să-ți  aduc ceva de mâncare.

- Mulțumesc!

Nu durează mult și femeia se întoarce punându-mi pe masă mâncarea. Mă întreb dacă mama va veni devreme azi.

- Știți cumva unde e Jimin,sau când va veni mama acasă?

- Nu știu când va veni doamna Park, dar Jimin e în camera lui,încă nu a coborât.

Mi se pare ciudat, după ce mănânc mă duc sus. Stau în fața ușii și mă gândesc dacă să intru sau nu. Oare să fie supărat pe mine? Dar nu am mai făcut nimic.

Până la urmă îmi fac curaj și intru. Totul în cameră era devastat,Jimin era pe fotoliu și părea a fi nervos.

- Ce s-a întâmplat aici? A fost cumva un țunami?

- Ce mai vrei și tu,DaiLin? Mă întreabă rece.

- Nu vrei să vii la masă,mi-e urât să mănânc singură. Și...

- Pleacă odată, chiar nu am timp de asta,nu vreau să țip și la tine.

- La cine ai mai țipat? Ce naiba se întâmplă în casa asta? Nu înțeleg nimic!

- Ți-am spus, nu am chef! Pleacă!

- Voi toți îmi evitați toate întrebările! Nu plec până nu-mi dai niște răspunsuri! Ce e cu toată lumea? De ce mama și tata nu sunt niciodată amândoi lângă mine? De ce ești așa? De ce mă eviți?

- De ce,de ce,de ce? LASĂ-MĂ ODATĂ! VREAU SĂ FIU SIGUR! Țipă la mine.

Rămân blocată preț de câteva secunde și apoi ies. Îmi venea să plâng din cauză că a țipat iar la mine. Nu mai înțeleg nimic în casa asta,nimeni nu vrea să-mi spună nimic în legătură cu tot ce se întâmplă.

Dacă el se comportă așa cu mine,eu de ce ar trebui să nu fac chestii de teamă că se supără? Imediat scot telefonul din buzunar și îi trimit un mesaj Mayei.

                              Maya😈❤

                                    Putem ieși acum. Stai calmă, mama și tata vin târziu,iar Jimin nu cred că îmi va simți lipsa.

Bine,eu și fetele te așteptăm la parcul de lângă casa ta.

Mă duc în camera mea și îmi iau un hanorac,apoi cobor pe scări. Nu a fost greu să trec neobservată pentru că vila era absolut părăsită, nu era nimeni pe acolo.

Ajung în parc și aștept fetele,după câteva minute minute apar și ele.

- Bine,cum de ai ieșit fără ca Jimin să simtă asta? Întreabă Hani.

- Da,având în vedere toată situația în care te afli. Spune Iseul.

- Jimin dormea, era foarte obosit. Spun zâmbind,îmi pare rău că le mint,dar nu vreau să afle și ele toate problemele mele.

- Gata cu Jimin! Haideți să îi reamintim lui DaiLin cum ne distram noi împreună. Spune Maya zâmbind.

Nu mai spun nimic și merg după ele. Ajungem într-un cartier mai îndepărtat și care arăta straniu.

- Așteptați aici,mă duc eu să cumpăr ce avem de cumpărat. Spune HaNeul.

- Vin și eu,oamenii de aici mă cunosc bine. Spune Iseul și merge împreună cu HaNeul.

Nu era tocmai un magazin,mai mult un bar din punctul meu de vedere. E clar că e un loc în care îți poți face de cap fără ca ceilalți să știe.

- Te simți bine? Nu cred că îți aduci aminte, dar în locul ăsta veneam mereu pentru a scăpa de stres. Spune Sasha.

- Tu ești stresată?

- Ea nu,dar tu da. Spune Sunny. Ce s-a întâmplat?

- Nimic, doar că mă simt ciudat.

Nu vreau ca fetele să-mi poate mereu de grijă, observ că încearcă și ele să mă trateze normal, dar situația dată nu le avantajează.

Fetele ies din acel magazin având în mâini niște sticle de alcool pe care Iseul le pune în ghiozdanul ei.

- Urmează să îți prezentăm un loc frumos. Spune Maya mergând înainte.

Ajungem la un bloc care era în paragină, încep să mă întreb ce înseamnă pentru ele frumos. Mergem înăuntru, totul era gol, era un peisaj desprins din filmele de groază ce îmi dădea o stare de nesiguranță.

- Ați spus că mergem într-un loc frumos. Ce e mai exact asta?

- Ăsta e locul frumos, mai exact locul în care ne putem face de cap fără ca lumea să fie atentă la fiecare pas pe care îl facem. Asta, DaiLin, se numește libertate,spune Hani mergând înainte.

Ajungem pe acoperișul clădiri, e era un loc destul de liniștit, de acolo se vedea tot cartierul. Maya începe să scoată din ghiozdan doze de energizant și câteva sticle de alcool.

Începem să bem și continuăm să ne uităm la priveliște.

- DaiLin, te simți bine? Mă întreabă Iseul.

Iseul avea țigara în mână, nu voiam să îi răspund așa că am evitat subiect.

- Îmi dai și mie una? O întreb simplu.

Fetele se uită la mine ciudat, se vede că nu se așteptau la asta.

- Ești sigură că vrei? Pote o să te afecteze din cauza tratamentului. Spune Sasha.

- Toate acele pastile sunt degeaba, nu-mi aduc aminte absolut nimic. Vreau doar să nu mai aducem vorba despre asta.

Iseul îmi dă o țigară din pachetul ei și mi-o aprinde. Imediat ce drag un fum mă apucă o tuse și îmi vine rău.

- Sunt bine, le spun fetelor pentru că s-au alarmat.

După al doilea fum nu am mai avut nimic, ba chiar m-am mai calmat.

- Deci nu te simți bine,spune Maya.

- Ba mă simt bine, de ce crezi că nu e așa?

- Simplu, ai simțit să fumezi. Tu nu fumai des, doar atunci când erai supărată. Așa ai făcut și acum.

- De unde știi asta? Eu nu mai sunt ca înainte, nu știu cum să fac să fiu ca înainte.

- Greșești, tu ai aceleași obiceiuri, doar că nu-ți mai amintești. Știu că e greu, dar nu te pierde cu firea. Spune și îmi dă o sticlă.

O iau în mână zâmbind și încep să beau ca pe apă alcoolul din sticlă.