Deleted memories

10. Adevărul despre DaiLin & Jin

Perspectiva lui DaiLin

Ies din cameră vrând să cobor scările, mă opresc imediat ce aud țipete în fața scărilor și încep să ascult ce se vorbește. Aparent,erau mama și tata.

- De ce nu mi-ai spus și mie despre faptul că DaiLin merge iar la școală?! De ce ai luat tu singură această decizie!? Spune tata.

- Nu am luat-o singură, am vorbit cu doctorul. El crede că e cel mai bine așa, DaiLin trebuie să comunice cu lumea. Poate își va aduce aminte ceva. Cât ai vrea să stea acasă? E un copil,trebuie să meargă la școală! Țipă mama.

- Da,dar consider lucrurile prea forțate! Nu cred că e pregătită! Trebuia să te consulți cu mine , nu cu doctorul! Din câte știu eu,e fiica amândurora!

- Și ce voiai să fac? Tu nu-mi răspunzi niciodată la mesaje sau telefoane.

Nu pot să îi mai ascult cum se ceartă din cauza mea,în acel moment îmi aduc aminte iar de ce a spus Sun-Hee " Nu vezi că pe tot ce pui tu mâna distrugi?". Îmi scutur capul vrând să uit de tot ce spune acea fițoasă și cobor scările.

- Trebuia să mă aștepți! Dacă presa va afla de...
 
Se oprește din vorbit atunci când mă vede,mi se pare ciudat că se oprește.

- Cine să afle ce? Întreb eu și merg spre el să-l îmbrățișez.

Zâmbește și mă sărută pe frunte.

- Se auzeau țipete. S-a întâmplat ceva?

- Nu,doar discutam. Haide să te duc la școală,spune și îmi ia ghiozdanul din mână.

- Unde e Jimin? Parcă mergeam cu el la școală.

- Jimin a plecat mai devreme azi,nu te îngrijora. Haide, nu vrem să întârzii.

Nu mai spun nimic și mergem spre mașina lui.

Perspectiva lui Jin

Stăteam pe banca din curtea școlii și mă gândeam doar la cât de mult s-au schimbat lucrurile. Înainte în grupul nostru era mereu caterincă, cu toate că Jimin mai avea probleme acasă. Dar chestia cu DaiLin i-a afectat pe toți, chiar și pe mine,cu toate că nu vreau să recunosc.

Încă nu știu ce să fac,am niște sentimente puternice pentru DaiLin,nu pot uita tot ce a fost între noi. Nu vreau să-mi bat joc de Sun-Hee, dar nu simt nimic pentru ea. E doar o relație cu beneficii, eu vreau ceva de la ea,iar ea vrea doar să se afișeze cu mine pentru a fi invidiată.

Cu toate astea mai bine aș sta departe de DaiLin, a suferit mult din cauza mea. Nu cred că s-ar schimba cu ceva lucrurile acum dacă ar afla de ce a fost între noi. Acea ceartă stupidă a pus capac la tot ce a fost frumos.

Flashback

Perspectiva lui Jin

Observ și eu că DaiLin a ajuns la capătul răbdării din cauză că Sun-Hee, noua mea colegă de clasă, se tot dă la mine. Nu am ce să îi fac,le-am promis alor mei că am să fiu drăguț cu ea. Tatăl meu și al ei au început să facă afaceri împreună, de asta vor asta.

- Jin,ne vedem în clasă! Spune și mă pupă pe obraz plecând.

În acel moment DaiLin vine și mă ia de mână ducându-mă într-o clasă goală. Îmi dau ochii peste cap deja știind ce urmează.

- Pe bune? Chiar în fața mea?! Țipă la mine.

- DaiLin, nu a fost nimic exagerat.

- Nimic exagerat?! Deja toată lumea din școală cred că sunteți un cuplu!

- Mă lași cu crizele tale de gelozie? Sunt obosit, jur,mereu aceleași certuri! Dacă vrei ca Sun-Hee să se îndepărteze de mine hai să ne afișăm împreună!

- Știi deja care e situația! Jimin nu trebuie să știe!

- Mă lași cu scuza asta veche și ponosită? Mai bine m as combina cu Sun-Hee, cu ea ma pot afișa macar!

- Atunci du-te dracu la ea dacă vrei asta! Noi o terminăm aici și acum!

- Dacă așa vrei,bine! Sunt la rând o groază de fete care mă așteaptă! Spun și plec.
End flashback

Intre timp apare Sun-Hee,vine la mine și mă sărută. Începe să se uite urât la mine deoarece nu îi răspund.  Pe poarta școlii intră Jimin, fiind de unul singur, fără DaiLin.  Mi se pare ciudat, acesta vine spre mine.

- De cum ai venit fără sora ta? Ți-ai luat liber de la postul de bodyguard? Îl întreb eu.

- N-am chef de glume,Jin. Spune și se așează pe bancă.

- Tu parcă trebuia să fii suspendat. Spune Sun-Hee.

- Iar tu parcă trebuia să fii la bibliotecă. Dar ce să vezi, ești aici. Spune răutăcios Jimin.

Imediat apare DaiLin adusă de către tatăl ei, niciodată nu a fost adusă de către domnul Park.  Mă uitam doar la ea și nu mai auzeam ce se vorbește în jurul meu. Primesc un ghiont de la Jimin și îmi revin la realitatea.

- Da? Îl întreb,acesta îmi face semn spre Sun-Hee.

- Am spus că plec! Spune și mă sărută plecând.

Continuăm să ne uităm la DaiLin și tatăl ei,apare directorul vrând să vorbească cu domnul Park. DaiLin pleacă spre fete rămânând doar domnul Park și directorul.

- Nu e a bună,îi va spune lui taică tu. Spun eu.

- Puțin îmi pasă. Spune și se uită în telefon tastând.

- De cum a adus-o el pe DaiLin? Niciodată nu a venit la școală pentru DaiLin, nici atunci când a fost la concursul de majorete.

- Se dă pe lângă DaiLin pentru că știe că ea e proastă și credulă. Știe și el că DaiLin e biletul lui de a rămâne cu mama. Stai calm,după ce începe DaiLin să se atașeze de el o va ignora total.

Imediat ce domnul director pleacă, tatăl lui Jimin vine spre noi. Îi ghiontesc pe Jimin,acesta își ridică privirea din telefon,dar imediat ce vede că e tatăl lui se întoarce la ce făcea.

- Bună ziua,domnule Park! Spun eu.

Acesta mă salută apoi se uită la Jimin .

- Noi doi avem de vorbit imediat ce ajungi acasă. O spune pe un ton neprietenos.

- Cum spui tu. Spune și se ridică mergând spre intrarea în școală.

Domnul Park pleacă la mașină trântind portiera mașini cu putere,presimt că nu va fi o discuție calmă.