Deleted memories

15. " nu ratez niciodată ocazia de a te avea la mâna mea"

Perspectiva lui DaiLin

Mă trezesc fără chef de viață cu o durere de cap, în ultimul timp am dureri de cap din ce în ce mai dese.

Imediat după ce îmi fac rutina de dimineață cobor. Jos era Jimin care mă aștepta, sunt surprinsă să văd că mama și tata sunt acasă.

- Neața! Spun zâmbind.

Mă uit la Jimin care nu era prea în apele lui.

- Neața! Spune mama zâmbind și se așează la masă.

Era o admosferă ciudată, mama era prinsă în munca ei,tata nu știu ce tot tasta pe telefon, iar Jimin abia aștepta să plece.

- Și ce o să faceți azi? Întreb încercând să sparg tăcerea.

- Nu foarte multe, eu acum trebuie să plec,spune tata.

- Așa devreme? Știu că întâlnirea are loc la ora 12,spune mama privindu-l într-un mod ciudat.

- Mai am ceva de făcut pentru prezentare, spune și pleacă fără să primească înapoi.

Mama se uită urât după el și începe să își strângă lucrurile. Totul e așa ciudat, nici măcar nu a băgat-o în seamă.

- DaiLin, mâine va veni domnul doctor la noi. Am să te învoiesc la prima oră, spune și pleacă repede.

- Ce naiba a mai fost și asta!? Îl întreb mirată pe Jimin.

- Se grăbeau, nu-ți bate capul, nu mereu e așa. Spune, dar bat la pariu că nici el nu s-a crezut.

Ajungem la școală și ca de obicei ne vedem cu băieții și fetele în curtea liceului.

- Neața! Spune Hani zâmbind.

- Neața... spunem amândoi cu glasul stins.

- Ce ați pățit? Întreabă Sunny.

- Mda, voi ce faceți? Întreabă Jimin.

- Nu vezi? Ce dracu e cu dimineața asta? Toți sunteți posomorâți, nu mai am cu cine să mă cert și eu, spune Maya.

Începem să zâmbim toți la afirmația ei și mergem spre clasele noastre pentru că s-a sunat.

În drumul spre clasă se bagă intenționat în fața mea Jackson, mă uit ciudat la el.

- Ups, nu am vrut, spune zâmbind.

- Pe bune? Spun uitându-mă la el zâmbind.

- M ai prins, voiam să îți dau mesaj,dar am văzut că ai cam fost ocupată în ultima vreme.

- Bine că mi ai spus, tu nu ai oră?

- Îmi ești datoare, m ai ținut la discuții și am întârziat! Sper că te vei revanșa pentru asta.

- Tu ești cel care...

- Bla bla, nu aud! Spune și pleacă repede spre clasa lui.

Mă duc spre clasa mea și evident că am întârziat. Intru în clasă și nici nu apuc să îmi cer scuze că profesoara de matematică începe să țipe la mine.

- Dar tu nu auzi soneria, domnișoară?! Ce lecție ai avut de învățat pentru astăzi? Mă întreabă aceasta extrem de nervoasă.

M-am speriat atunci când a început să țipe la mine și am rămas tablou, nici nu auzeam ce mai spune. Stăteam doar și mă uitam la ea cu spaimă, eram pur și simplu blocată.

- Pleacă la locul tău, pentru azi ai nota 4! Nu auzi?! La loc!

Imediat mă trezesc la realitate și plec la mine în bancă, fără să mai scot nici un sunet.