Deleted memories

13. "Să ne facem noi amintiri!"

Perspectiva lui DaiLin

Mă trezesc cu o durere de cap, am exagerat puțin aseară. Având în vedere că i-am fumat tot pachetul de țigări lui Iseul, clar am exagerat. M-am simțit chiar bine aseară, pur și simplu am uitat de tot.

Mă ridic din pat și încep să îmi fac rutina de dimineață, imediat ce m-am schimbat, ies din cameră și cobor jos.

Rămân plăcut surprinsă atunci când îl văd pe tata acasă.

- Neața, îmi spune zâmbind.

-Bună dimineața! Îi răspund având un zâmbet larg pe față.

Mă așez pe scaun și mă uit în jur, observ că eram doar eu și el la masă.

- Mama unde e?

- Cum adică unde e? Nu e acasă? mă întreabă nedumerit.

Dau din umeri în semn că nu știu. Apare și Jimin care era somnoros din cale afară și nici nu a observat că suntem acolo.

- Neața! Îi spune tata zâmbind.

Imediat ce aude, Jimin își ridică privirea spre noi.

-Mh, spune Jimin.

- Unde e mama ta? Îl întreabă tata pe Jimin.

- De unde vrei să știu eu? E soția ta, tu ar trebui să știi, nu? Îi spune Jimin acid.

Observ că este o tensiune între ei, mă deranjează să îi văd așa. Tata e nervos și pentru că mama nu e acasă.

Telefonul tatei începe să sune, îl închide înainte de a vedea cine sună. Telefonul tot sună, iar acesta pleacă de la masă grăbit.

Mi se pare ciudat, nu știu ce ar fi atât de important de nu ar vorbi la telefon de față cu noi.

Se întoarce și începe să își strângă lucruri de pe masă.

- Scuzați-mă, dar a intervenit ceva și nu pot să mai stau. Spune continuând să strângă.

- Cred că glumești! Spun eu supărată, nici nu ai mâncat! Ce poate fi așa de important încât să pleci așa?

- DaiLin, e important, firma nu se conduce singură. Spune și placă repede.

Jimin continuă să se uite urât la ușa pe care tata a ieșit. Aș fi vrut să-l întreb ce are în dimineața asta, dar sigur ar fi țipăt la mine și nu mai avea rost.

- Ce faci azi? Sparge Jimin tăcerea.

- Nu știu...

- Nu vrei să ieșim în oraș? O să vină și băieții, sigur vin și fetele. E bine să mai ieșim din casă. Ce zici?

- Bine,cred,spun simplu.

- S-a întâmplat ceva, DaiLin? Mă întreabă suspicios.

Mi se pare că e cam bipolar, aseară mai avea puțin și sărea la mine, iar acum e ca o oiță blândă. Nu mai înțeleg nimic, nu înțeleg nimic legat de familia asta. Atunci când e tata, nu e mama și invers.

Ies din gândurile mele și îi răspund:

- Totul este bine, spun mimând un zâmbet.

- Bine atunci, eu mă duc să mă pregătesc, îți sugerez să faci la fel. Spune și pleacă sus.

Merg și eu sus pentru a mă pregăti.

*****

Sunt în camera mea, eram aproape să termin cu părul când se aude o bătaie în ușă.

- Haide odată, DaiLin! Ceilalți au ajuns deja acolo.

- Vin acum, spun și ies din cameră. Ce e cu atâta grabă? Și unde mergem?

- Undeva unde ai mai fost, sper să-ți aduci aminte măcar de locul ăla.

Nu mai spun nimic și coborâm mergând spre mașina lui.

Până să ajungem am primit telefoane peste telefoane de la fete. Ajungem în fața unui parc de distracții.

- Ce va luat atâta? Îl întreabă Jungkook pe Jimin.

- O anumită persoană s-a mișcat mai greu, nu dau nume pentru că nu e frumos. Spune Jimin în glumă.

Îmi dau ochii peste cap și îmi arunc privirea întâmplător spre Jin, care se uita la mine insistent. Rup contactul vizual cu el pentru că efectiv mă pierdeam în ochii lui, văd cu colțul ochiului cum începe a zâmbi.

- DaiLin, îți aduci aminte de locul ăsta? Mă întreabă Namjoon.

Mă uit în jur, chiar încerc să îmi aduc aminte, dar nimic. Toți se uită la mine cu sufletul la gură, presupun că le-am dat speranțe.

- Nu-mi aduc aminte de locul ăsta, scuze...

- E ok, hai să ne facem amintiri noi dacă nu le putem recupera pe cele vechi. Spune Maya și fuge noi mergând după ea.

Sunt luată de către Sasha și trasă spre o roată mare. Nu era coadă, așa că am intrat repede. Imediat ce coborâm, primesc un telefon de la Jimin.

- Da?

- Haide la mașinuțe!

- Unde mai sunt și alea? Întreb eu.

- Dă-o pe Sasha.

Îi dau telefonul Sashei și nici nu apuc să fac vreo mișcare că iar sunt trasă de aceasta. Ajungem la ceilalți, ne așteptau în fața unei săli mare.

Intrăm și de data aceasta sunt luată de către Hani. Urcăm în una dintre mașini și aștept ca Hani să pună jetonul în compartimentul lui.

- Să îți pui centura, urmează o goană nebună plină de ciocnituri.

Nu am înțeles prima dată la ce se refera, asta până am auzit un clopot, semn că pornim.

Chiar este o cursă nebună, sunt niște mașinuțe care se ciocnesc unele de altele. Ne-am ciocnit de absolut toată lumea, râdeam și ne enervam unii pe alții. La final am ieșit toți râzând.

- V-am făcut! Se aude Hani din spate.

- Să o crezi tu! Nu mai văzut pe mine și Sunny? Întreabă Jimin.

După ce termină cearta mergem spre o altă roată. Începe să se învârtă, iar într-o fracțiune de secundă mă văd atârnând. Noroc de aceea centură, care mă ținea să nu cad, absolut toți țipau. Ies de acolo cu parul în toate părțile, atunci când ceilalți mă văd încep să râdă.

- Ce aveți mă? Îi întreb pentru că nu mi-am dat seama cum îmi stătea părul.

Iseul îmi arată de pe telefonul ei cum arăt. Imediat ce văd poza încep și eu să râd.

Jin vine la mine râzând și îmi aranjează părul, mă uit zâmbind fără să îmi dau seama. Îl îndepărtez atunci când văd că ceilalți se uită ciudat.

- Mă descurc și singură.

- Se vede, spune râzând. Nu vezi că faci mai rău? Lasă-mă pe mine, spune și continuă să mi aranjeze parul.

Mă uit la Jimin și văd cum se uită ciudat la el, deodată se aude Yoongi:

- Dar Sun-Hee? De cum nu a venit și ea?

- Atât îi mai trebuia! Și așa nu o suport, ai făcut mai bine că nu ai adus-o. Nu aș fi vrut să plângi de mila ei, spune Maya.

- Poate Maya măcar odată să tacă din gură? Întreabă Jungkook.

- Zic să taci tu, iepure, asta doar dacă nu vrei să fii următorul după Sun-Hee. Răspunde Maya acid.