Deleted memories

6. Dimineți în familie

Perspectiva lui DaiLin

Mă trezesc și încep să inspectez camera,inevitabil îmi aduc aminte că am nervi pe Jimin și deja e clar că dialog cu el n-am să mai am.

Mă ridic și merg spre baie pentru a-mi face rutina de dimineață, mă schimb și cobor jos pentru că îmi era foame.

Jos erau deja mama și Jimin. Jimin se uită la mine cu o față de câine plouat pe care nu o bag în seamă.

- Neața! Spun mimând un zâmbet.

Trebuie să recunosc că am rămas marcată de la faza de ieri. Poate e și vina mea pentru că l-am provocat, dar sunt chestii de adolescenți pe care sigur și el le face și mă trage pe mine la răspundere.

- Neața! Spune mama și își ridică privirea din foile pe care le avea pe masă spre mine. Doamne,ce ai pățit la obraz? Întreabă alarmată.

Mă uit urât la Jimin și îi răspund mamei:

- Nimic, doar am căzut. Sunt bine! Spun simplu.

- Aish,Jimin tu unde erai?

- Sunt destul de mare să-mi port singură de grijă.

Nu mai spun nimic și încep să mănânc. Era ciudat să mănânc când amândoi se uitau doar la mine.

- Tata nu a venit? Spunea că nu stă mult,azi ar fi trebuit să fie acasă.

- Am uitat să-ți spun, a intervenit ceva la muncă și a trebuit să mai rămână.

- Da,dar eu chiar aș vrea să mâncăm împreună măcar odată.

- Lasă asta,ți-ai mai luat tratamentul? Ti-ai amintit ceva?

- *oftat* nu, nu mi amintesc nimic. Doctorul e sigur că tratamentul e corect?

- E cel mai bun doctor, așa că îl vom asculta cu sfințenie. Va veni să te consulte săptămâna asta.  Trebuie să mă grăbesc la muncă. Să ai grijă de DaiLin, îi spune lui Jimin.

- Promit! Spune zâmbind slab.

Vine la mine și mă sărută pe frunte apoi pleacă, casa e așa goală. De abia dacă am avut timp să vorbesc cu părinții mei, amândoi sunt așa des plecați încât ai zice că suntem pe cont propriu.

- DaiLin,în legătură cu ieri...

- Te rog taci,chiar nu vreau să te aud. Doar prefă-te că nu exist,eu am să fac la fel. Spun și mă ridic de la masă.

- DaiLin, sunt cel mai mare idiot de pe fața pământului. Jur că niciodată nu ți-aș face rău, DaiLin,tu ești tot ce am! Știu că n-ai încredere în mine,dar jur că nu am avut intenția de a te lovi.

- Cu toate astea ai facut-o! Eu nu pot să am încredere în tine,nici nu te recunosc. Tu nici nu știi cum se simte toată chestia asta.

Nu îi mai spun nimic și plec în camera mea. Pe pat era o cutie și un bilet lipit pe cutie.

" Ți-am cumpărat un telefon pentru a te putea contacta. Ai deja numerele de telefon ale fetelor și a lui Jimin. Cu drag,mama!"

Mă așez pe pat și deschid cutia. Încep să umblu pe telefon uitându-mă la diverse chestii. Deodată se aude o bătaie în ușă,răspund crezând că e Jimin.

- Ți-am spus odată să mă lași!

- Au,eu una n-am auzit! Spune Maya intrând cu restul fetelor după ea.

Le sar în brațe pentru că chiar aveam nevoie de o îmbrățișare și închid ușa.

- Ai mai rezolvat ceva cu Jimin? Întreabă Sunny.

- E un idiot! Nici nu vreau să aud de el,sunteți sigure că e fratele meu? Spun zâmbind slab.

- DaiLin, Jimin te iubește extrem de mult. Spune HaNeul.

- Am văzut și simțit pe propria piele.

Le spun arătându-le obrazul lovit. Atunci Sasha  scoate din geanta ei un fond de ten,cu care acoperă vânătaia pentru a nu se mai vedea.

- Drăguț! Spun uitându-mă în oglindă.

- Serios acum,băieții își mai ies din minți uneori. Dar Jimin niciodată nu te-a lovit până acum,nici măcar din joacă. Spune Maya.

Nu știu ce să zic,văd că se simte extrem de vinovat. Dar nu-l pot ierta așa repede, merită o lecție.

- Cum au reacționat frații voștri? Le întreb pentru a schimba subiectul.

- Ca naiba,evident. Au țipat de aproape au rămas fără glas. Spune Hani.

Perspectiva lui Jimin

Eram cu băieții în camera mea și tot așteptam să îmi spună cum aș putea să o fac pe DaiLin să aibă încredere în mine.

- Totuși, ai exagerat ieri... spune Hoseok.

- Crezi că nu mi-am dat seama? Am impresia că îi este frică de mine,mă ține la distanță.

- La ce te așteptai? Doar nu era să te ia în brațe. Spune Yoongi.

Am impresia că ăștia fac mișto de mine, eu am nevoie de susținere,nu de descurajare.

- O să te ierte la un moment dat,doar trăiți în aceași casă. Spune Jungkook.

- Am mai facut eu lucruri prostești la viața mea,dar ăsta e cel pe care îl regret cu toată ființa mea. Cum dracu am făcut asta fix când ea se confruntă cu amnezia asta?

- Chair,cum se simte legat de amnezie? Și-a adus aminte ceva?Întreabă  Jin.

Mă uit ciudat la el,nu e genul care să îl intereseze de DaiLin. Înainte de accident nici nu-l interesa persoana ei.

- Dar de când te interesează de mica DaiLin? Întreabă Namjoon.

- Vrezi că ești prost? Ai auzit de compasiune față de bolnavi? Plus că am o iubită frumoasă, DaiLin e la fel de insuportabilă pentru mine.

- Să te audă că o faci bolnavă,îți rupe picioarele. Spune Taehyung râzând.

- Frate... am înțeles că era farsă...dar ce era cu sângele pe patul nostru? Se trezește deodată Jungkook.

Toți ne uităm la el cu o sprânceană ridicată, oare idiotul ăsta chiar a făcut ceva cu Maya? Sunt întrerupt din gândurile mele de către Tae care se îneacă cu sucul.

- Nebunule, nu esti cea mai usoara persoana, iar DaiLin abia a putut sa ma ajute. Te-ai zgariat destul de rau la picior, insa cred ca ti-a fost atât de frica incat nu ai observat piciorul.

Atunci lui Jungkook îi apare un zâmbet imens pe față și fuge  spre camera lui DaiLin, cu noi în spatele lui.

- CE DRACU A-ȚI FĂCUT ÎN SEARA AIA, JUNGKOOK!? Țipă Taehyung cât îl țin plămânii.

Perspectiva Mayei

Mă uitam la o revistă alături de DaiLin când Jungkook deschide ușa intrând repede. De pe hol se auzea cum Taehyung țipă la el,atunci mă alarmez și mă ridic repede.

- Maya,avem de vorbit! Spune Jungkook repede.

- I-ai spus?! Îl întreb speriată.

- Voi stați afară! Țipă DaiLin la băieți pentru că voiau să intre.

- Aia este! Nu s-a întâmplat nimic! A fost sânge le la zgârietura de pe picior! Maya,n-am făcut nimic! Țipă în gura mare fericit.

Când aud asta  sar și îl îmbrățișez fără să-mi dau seama,apoi cad pe podea respirând ușurată.

- Ce naiba tocmai s-a întâmplat?! Spune Sasha.