Faptul că tatăl său nu-l agrea pe Taehyung și fusese atât de nesimțit cu el îl afectase mult pe băiat, s-a refugiat în camera sa imediat cum au ajuns acasă și, Taehyung a continuat să-și ceară scuze pentru ieșirea prietenului său. Băiatul știa că Jimin avea oarecare sentimente pentru el și se simțise cu adevărat rănit din cauza tatălui său. Cuvintele bărbatului nu-l afectaseră cum, de altfel nu-l afectau vorbele celor care nu știau nimic despre el, cel afecta pe el era starea prietenului său care plângea cu sughițuri ascuns sub plapuma groasă. A oftat lung înainte de a închide ușa cu cheia și a lăsat ghiozdanele la capătului patului ca mai apoi să-și scoată tricou și să-l arunce pe podea. S-a așezat cu grijă pe marginea patului înainte de a ridica plapuma și a se bagă sub ea întorcându-l cu fața la el, se simțea distrus din cauza imaginii cu băiatul plângând.
— De ce plânge, Mochi? L-a întrebat blând în timp ce îi ștergea lacrimile. Vorbește cu mine, ce s-a întâmplat?
— Tata... El...
— Crezi că lucrurile spusese de tatăl tău m-au afectat într-un fel? L-a întrebat la fel de blând și băiatul a negat ușor din cap. Mochi, nimic ce ține de sentimentele mele nu or să schimbe din cauza unor vorbe spuse de o persoană care nu mă cunoaște. Buzele sale s-au lipit ușor de colțul buzelor băiatului care și-a închis ochii strâns și și-a mutat capul într-o parte oferindu-i mai mult aceea lui Taehyung să-l sărute.
— Îmi placi mult, Taehyungie. Nu vreau să te văd cu altcineva, a recunoscut cu fața în pieptul său în timp ce băiatul îi făcea cerculețe pe spate. Familia mea, familia mea nu ar accepta niciodată ca eu să am o relație cu un băiat, a explicat înainte să plângă din nou.
— Te iubesc, Mochi. Pot să înțeleg problemele pe care le ai cu familia ta și mă bucur mult că mi-ai spus asta, mi-ai spus ce simțit pentru mine, înseamnă mult.
Taehyung s-a ridicat peste Jimin stând pe bazinul său fără să-și lase greutatea pe el și i-a așezat mâna în dreptul inimii sale oferindu-i un zâmbet cald.
— Și eu, și eu te iubesc, Taehyungie, a murmurat slab și rușinat.
Ochii lui Taehyung s-au mărit și și-a unit puternic buzele de ale băiatului în timp ce mâinile sale îi mângâiau corpul, o făcuse. Jimin recunoscuse de bună voie că avea sentimente pentru el și asta îl ducea la extaz.
— Trebuie să te odihnești, Mochi.
— Și tu.
— O să fiu aici, lipit de tine.
— Ușa..
— Am încuiat-o deja.
La ora trei și jumătate alarma lui Taehyung a sunat și băiatul s-a trezit privindu-l pe Jimin care dormea pe pieptul său, nu voia să-l deranjeze și totuși nu putea risca să fie găsiți așa având în vedere discuția precedentă, s-a ridicat încet obținând cel mai dulce mârâit pe care îl auzise vreo dată și a descuiat ușa ca mai apoi să se bage în pat, oferindu-i un mic sărut pe buze.
— Scuze, nu putem să riscăm și să fim prinși așa. Promit că la cămin o să te las să dormi cum vrei tu, i-a șoptit depărtându-se de el ca mai apoi să-i cuprindă mâna în sa.
Când dimineața a venit, Jimin dormea tot pe Taehyung spre disperarea mamei sale care veniseră să-i trezească.
— Ce se petrece aici? I-a întrebat închizând ușa în urma sa, era nervoasă și surprinsă dar știa că soțul său era mult mai dur decât ea.
— N-N-am, n-n-nimic! S-a bâlbâit Jimin ridicându-se brusc în fund și Taehyung a căscat din cauza lipsei băiatului.
— Nu s-a întâmplat nimic, asta voia să spună, a explicat cu ochii închiși Taehyung. A avut un coșmar, a mințit nonșalant și apoi s-a simțit destul de rău, a venit să vă trezească dar nu ați răspuns când a ciocănit la ușă așa că am avut eu grijă de el, i-am dat o pastilă de paracetamol și a adormit după aceea.
