— Jur, nu-l suport pe arogantul ăla de Kim! Jimin s-a plâns înainte de a își arunca mâinile, era obosit, prea obosit pentru a mai gândi limpede. Crezuse că dacă avea să lucreze cu Taehyung totul avea să fie mai bine intre ei și se puteau impaca, s-a înșelat amarnic. Taehyung nu era doar posesiv și foarte dur în ceea ce privește munca ci sau foarte pofticios când venea vorba de corpul mic al lui Jimin.
— Nu mă suporți pentru că mă iubești, Mochi, i-a șoptit la ureche bărbatul înainte să-l lipsească de pieptul său. Îți stă bine așa furios dar știi cum ți-ar sta și mai bine?
— Gol sub tine? L-a întrebat arcuindu-si o sprânceană și Taehyung a aprobat din cap. Scuze, a murmurat înainte să-l sărute scurt pe buze. Mi-ai lăsat o mulțime de acte de completat și nu termin, nu astăzi.
— Puțin, s-a milogit. Te rog!
— Taehyung, ești imposibil! Știm amândoi că nu ne putem oprii la puțin. Nu e vina mea că mi-ai dat jumătate de arhivă de refăcut.
— Bine, a pufăit înainte să se depărteze de corpul său. Sa nu mă aștepți.
— Tae, stai, nu am vrut...
— Domnule Park, am nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Privirea lui Jimin l-a urmărit pe Taehyung până a urcat în lift și apoi a pufăit, era obosit și se simțea groaznic, stresul îl omora încet. Faptul că divorțase de Chae îl făcuse să se simtă mai bine la început dar apoi au început să curgă sarcinile de la birou și ajungea să se vadă rar cu Taehyung, și el era afectat de faptul că adormeau separați și tot așa se trezeau, se simțeau asemenea unor adolescenți care se întâlneau pe ascuns de părinți, nu existase loc din clădire în care sa nu se fi atins, sărutat, satisfăcut macar odată, atenți la tot ceea ce mișca în jurul lor.
_Ai reținut că sunt Park și nu Kim, a căscat lung privind-o pe Tzuyu. Sa vedem ce s-a întâmplat, a propus înainte să o bată prietenește pe umăr și să intre în biroul femeii.
~~
Nu, Taehyung nu accepta nici un refuz din partea bărbatului, era furios și voiai să se răzbune pentru tratamentul pe care îl primise. Imediat cum a ieșit din clădire a apelat-o pe Chae, voia să-l facă pe Jimin sa sufere așa cum suferise și el când fusese respins, știa că muncea mult și mai știa că și el muncea mult și în ciuda tuturor sarcinilor pe care le avea de îndeplinit avea grija de casă și îl aștepta în fiecare seară cu masa, aprecia efortul său dar avea propriile sale nevoi. Când divorțul fusese pronunțat se gândise că aveau să fie mai liberi și nu nevoiți să își ascundă relația și tocmai asta se întâmpla, începea să regrete decizia de a îl aduce pe Jimin în Sucursala T.
A oprit mașina în fața unui bloc destul de bun din partea opusa a orașului, pentru divorț dăduse peste o jumătate de milion de woni femeii și îi plătise și chiria cu tot cu depozit pentru doi ani, Jimin nu știa asta și nici nu voia ca el sa afle, reușise să o angajeze și totuși, continua sa se vanda. A căscat lung înainte să apese butonul etajului opt și a așteptat, părea sufocant totul și totuși calm, era obosit și spera să reușească macar un număr.
— Credeam că glumești, a chicotit femeia îmbrăcată sumar din ușă și Taehyung a pufăit înainte să-i tragă breteaua cămășii de noapte pe care o purta dezvăluind un bust impresionant.
— Și eu credeam că nu o sa te mai vinzi, a râs înainte de a împinge în apartament.
— O sa te uiți la mine sau?
— Sau, a replicat arogant privind-o.
~
— Asta-i ultimul, a murmurat învins Jimin înainte să dea save ultimului document. Două, minunat, a continuat pe același ton înainte de a închide clapeta laptopului. După ce și-a recuperat lucrurile de pe canapea a ieșit din birou si a încuiat, era lihnit și voia atât de mult sa se arunce în pat și să doarmă.
— Nu va pot lăsa să conduceți așa obosit, un bărbat a spus și Jimin i-a întins cheile.
— Bine, du-ma acasă.
Paznicul l-a privit plin de compasiune pe barbat cum încerca să rămână treaz și a oftat.
— Ar trebui să-ți iei liber doua sau trei zile, a decis bărbatul sa spargă liniștea înainte de a ii strânge ușor pulpa piciorului. Arăți extenuat.
— Nu pot, a căscat înainte de a ii îndepărta mana. Nu am posibilitatea de a lipsi, Beo.
Mulțumesc că m-ai adus, ia mașina la munca, vin cu Taehyung.
— Noapte bună.
— Servici ușor, i-a urat privind in sus. Ahh, sigur doarme, și-a spus în timp ce pășea spre intrarea în bloc. Trebuie să-mi cer scuze.
După ce a intrat în apartament și-a scos încălțămintea in liniște și a aprins lumina de veghe din hol, ceasul era aproape trei și stomacul sau scoate cele mai dubioase sunete, a pufăit înainte de a urca la etaj, avea să mănânce după.
— Taehyungie, a șoptit dulce după ce a intrat în dormitor. Nu fi rău, a murmurat pe același ton înainte să se așeze pe marginea sa de pat. Iartă-ma, iubire, a șoptit și apoi a tresărit când nu l-a simțit pe bărbat și a aprins veioza. Nu, a murmurat ridicandu-se și deschizând toate ușile. Unde e?! A tunat in timp ce îl apela. Am apelat-o pe ma-ta! A pufăit înainte să își arunce telefonul pe canapea. Îl aștept, n-am alta varianta, a bombănit. O sa vina el când o să vrea, a continuat să bombăne înainte de a porni filtrul de cafea, pofta de mâncare ii pierise și la fel și somnul.
S-a așezat la masă și și-a lăsat capul pe brațul, și-a aprins o țigară și a început să tragă absent din ea in timp ce sorbea din cana imensa de cafea pe care și-o făcuse.
Taehyung și-a cules hainele de pe podea și a început să se îmbrace în liniște, după ce a lăsat o sumă suficientă de bani pe noptiera a plecat cum a venit, indiferent. Nu se simțea mai bine in niciun caz, se simțea un gunoi fara valoare. Blocul unde locuia femeia era aproape de cartierul unde locuia acesta cu Jimin, când mașina a fost oprită în fața scării a înghițit în sec văzând lumina aprinsa și silueta bărbatului cum se plimba prin fața geamului.
— O sa mă urască, a murmurat in timp ce aștepta liftul.
Jimin a tresărit când a auzit liftul și a pornit spre ușa de la intrare.
— Îmi pare rău că te-am respins și.. s-a agitat ignorând amețeala. Miroși, nu..
— Pot să..
— Nenorocitule! Cum ai putut!? La dracu! Și mi-a fost soție!
— Moc..
— Nu te apropia de mine! A tipat intrând în bucătărie și Taehyung l-a urmat în de aproape.
— Fumezi? L-a întrebat văzând scrumiera.
— Mă înșeli? I-a întors-o in timp ce își umplea un pahar cu apa.
— Pot...
— Nu pot, a murmurat învins. Lasă-mă, vorbim mâine, poimâine, o sa leșin de epuizare, a recunoscut înainte să suspine. Vreau liniște, bine? Dormi pe canapea.
— Ai mâncat?
— Te-am așteptat, sunt bine, nu-mi arde de mâncare. Lasă-mă să trec.
Taehyung și-a dat din calea bărbatului și când a auzit ușă dormitorului închizându-se a lovit cu putere masa.
— Felicitări, Kim Taehyung.
