ꝀƗSSƗNǤ ĐƗSØɌĐɆɌ | Namjin

✨șase✨

𝐓𝐞 𝐫𝐨𝐠 𝐧𝐮 𝐩𝐥𝐞𝐜𝐚 — 𝙺𝚒𝚖 𝙽𝚊𝚖𝚓𝚘𝚘𝚗

- Ah, hyung, mulțumesc că l-ai ajutat atâta pe Jin al meu. Salutări iubitei apropo! zice și ies amândoi de mână pe ușă.

Urc la mine în biroul unde am toate foile și unde semnez acte deobicei, și observ pe masă o poză cu Jin și cu mine în prima săptămână când a ajuns aici...

Atât de slab...

De ce mă simt așa de trist.

De ce mă simt așa de nervos.

Sau așa de enervat!

Și cine se crede băiatul ăla Taehyung?

- Ah, hyung, mulțumesc că l-ai ajutat atâta pe Jin al meu.

al meu.

al meu.

al meu.

- AISH ĂLA NU E JIN AL TĂU, CI E JIN AL MEU! țip și răstorn absolut tot ce se află pe biroul meu. CINE SE CREDE PUȘTIUL ĂLA?

Dintr-o dată ușa se deschide, iar pe ea intră Cassie.

- Iubire ești bine? Ce s-a întâmplat aici? întreabă ea. Și ce s-a întâmplat cu tine? Ești bine?

Aveam părul ciufulit, mici lacrimi formate în ochi și fața roșie de furie.

Mă uit în camera în care sunt, și văd toate lucrurile răsturnate pe jos.

Cassie are dreptate.

Ce se întâmplă cu mine?

Și de ce reacționez așa..?

- Nimic Cassie, doar că... O să îmi lipsească Jin. M-am atașat de el...

- Offf. vine și mă îmbrățișează. Oamenii vin și pleacă, Namjoon. Dacă îi iubești îi lași să plece. Iar voi doi sunteți ca frații până la urmă. Fratele mai mare niciodată nu ar vrea suferință pentru fratele mai mic. S-au mă înșel?

Eu doar oftez și îi răspund la îmbrățișare.

De ce a trebuit să pleci, Jin?