Iron Queen

I.

"All that dwelt in Olympos were bewitched by this one girl, struck by one bolt. All gods, like never before, rivals in love for a union in marriage with Kore."

Greek epic C5th A.D.

      — Nu astăzi, scumpa mea.

      — Dar ai promis! Kore își pironi ochii rugători în ai ei.

      Demeter își mută privirea fără să clipească. Mângâie scoarța uscată a copacului. Era o tulpină subțire, uscățivă și bolnavă, care părea că nu va mai da rod niciodată. Odată ce zeița lăsă să i se odihnească degetele pe crengile răsucite, mugurii reușiră să răzbată prin lemn cu un parfum dulceag.

      — Așa... Demeter șopti de parcă ar fi vorbit cu niște copii. O să facă niște piersici splendide! Până la apus, sunt numai bune de cules pentru tine, Kore! îi atinse ușor obrazul.

      — Mama...

      Zeița își îndreptă spatele în fața tonului acuzator.

      — Un nu rămâne un nu, Kore.

      — Ieri nu a fost un nu, mama, știi bine! îi aminti.

      Ochii Demetrei, aurii și arcuiți, ca cei ai unei feline, o ațintiră mirați. Nu îi promisese nimic. Murmurase un da, apoi un poate mult mai clar. Se desprinse așadar de copăcelul care începuse să-și răspândească aroma pretutindeni și își îndreptă vălul de pe umăr.

      — Nu e nimic de făcut acolo pentru tine. O pierdere de vreme, la care...

      — Athena și Artemis sunt acolo.

      Kore clipi încet, cu un zâmbet viclean pe care se chinuia să-l ascundă. Dacă mama ei se încredea în cineva, atunci acelea erau cele caste. Virginele. Fecioarele. Iar ele o iubeau pe Kore și căutau mereu să-i facă pe plac. Mătușa Hestia reușea uneori să-i înduplece mama, într-un fel sau altul. Cu natura ei blândă și ocrotitoare, mai curată decât însuși focul, părea să fie sora preferată a Demetrei. Însă oricât de mult o răsfăța zeița Familiei și Căminului, Athena și Artemis îi erau tovarășe de când fusese doar un prunc și cu ele nu era niciodată plictisită.

      Artemis o învăța de la o vreme uneori să tragă cu arcul, iar Athena o lăsa să mănuiască sabia și scutul. Firește, toate în secret, iar Kore nu era nevoită să le roage mai mult decât o dată. Nu se putea compara cu ele nici în agilitate, nici în forță. Nici nu visa la asta. Dar i se părea fără îndoială minunat să încerce. Ori, de fapt, minunat nu era cuvântul potrivit. Palpitant. Antrenant. Cutezător. Liber.

     Mamei ei, pe de altă parte, nu îi plăceau niciodată asemenea lucruri. Erau mult prea violente, brutale și periculoase. Ca zeiță a Recoltelor și Fertilității, pământul era copilul ei. Se îngrijea de el ca o mamă de nou-născutul ei, și astfel disprețuia ardent orice îl rănea câtuși de puțin. Orice avea de-a face cu război sau distrugere, orice stârpea tot ceea ce ele ocroteau cu atâta dragoste

     — Artemis și Athena sunt acolo, ca și mine, pentru că au fost convocate. Nu ca să se joace cu tine, draga mea.

     Kore își presă buzele într-o linie nemulțumită. Mama ei greșea atât de tare în privința asta!

     — Dar noi nu ne jucăm! Noi mereu...

     Cuvintele i se opriră pe vârful limbii de îndată ce Demeter săltă din sprâncene și își fixă ochii asupra chipului ei.