Numai a mea

"Ai încredere în mine?"

Capitol dedicat lui Ochii_albastrii _eun_hye_ taegukk_jk

Afară erau o mulțime de paparazzi.

- Domnule Le Beau, cine este domnișoara?
- Ce este între voi?

Nu mi se poate întâmpla una că asta.

Capul începe să mă doară, panica instalîndu-se în corp.

- Domnule Le Beau, aici!
- Lăsați-ne să trecem, le spune Elias cu calm.

Mulțimea de paparazzi blocau drumul până la mașina lui Elias. Elias mă trage în brațele lui, eu ascunzându-mi fața.

- Ce vom face? Eu...Nu știu...,îi spun speriată.

Elias îmi mângâie chipul cu blândețe și îmi șoptește.

- Ai încredere în mine?
- Cred că da.
- Îți promit că totul va fi bine, spune cu calmitate încercând să mă calmeze.

Pentru un moment, mi se pare că suntem doar noi doi. Dar întrebările paparazzi-lor mă trezesc la realitate.

- Domnișoară, cum vă numiți?
- Este un fotomodel?
- Care este relația dumneavoastră cu Elias Le Beau?
- Vă putem face o poză împreună?

Privesc în jos pentru a-mi ascunde chipul de camerele paparazzi-lor.

- Mă pot ocupa eu de ei, dacă este prea mult pentru tine...

Nu cred că pot. Nu sunt pregătită.

Elias încearcă să mă ia de mână pentru a mă calma șoptindu-mi un totul va fi bine.

Dacă îl i-au de mână, numai e cale de întoarcere.

Mă îndepărtez de el, el privindu-mă trist.

- Elias, hai să mergem la mașină. Sunt bine.
- Bine.

Merg în fața lui Elias încercând pe cât posibil să evit flashurile paparazzi-lor.

- Sunteți amanți ?
- Nu voi răspunde la întrebările voastre, le spun vizibil iritată.
- Măcar priviți la cameră.
- Nu! Și vă rog să încetați din a mă mai filma.

Elias îmi deschide ușa intrând imediat pentru a scăpa de mulțimea de paparazzi sufocanți.

Ar fi putut să meargă mai rău de atât?

- Domnule Le Beau, spuneți-ne ceva măcar.
- Deocamdată nu voi da nici-o declarație. La revedere, le spune Elias intrând și el în mașină.

Paparazzi începeau rând pe rând să plece.

- M-am speriat îngrozitor.
- Calmează-te. Te-ai descurcat chiar bine pentru prima dată când ai de aface cu ei.
- Aaa.
- Îmi pare rău. Nu știam că...
- Crezi că au făcut rost de poze cu fața mea?, îl întreb speriată.
- Nu știu. Pot să îi spun managerului meu să cumpere câteva dintr-e poze, îmi spune trist.
- Acum toți vor crede că sunt una dintr-e aventurile tale de o noapte.
- Nu, și dacă le spunem că ești iubita mea, îmi spune Elias având un zâmbet mic în colțul gurii.
- Nu e amuzant!
- Le voi spune că ești o prietenă și te vor lăsa în pace.

Rămânem în liniște timp de un minut, pierdută în gândurile mele, Elias îmi prinde mâna uitându-se adânc în ochii mei.

- Chiar te deranjează atât de rău că ești văzută cu mine?, mă întreabă trist.
- Nu, nu e asta... doar că...mă sperie.
- Ce?

Îmi mușc buza, indecisă. Nu știu dacă pot avea încredere în el.

- Știi că nu ai de ce să te simți prost, nu?
- Am fost educată pentru a fi o femeie perfectă. Pentru a respecta normele.

Elias își dă seama de inseguritațile mele.

- Dacă vrei să vorbești, sunt aici. Nu te voi judeca.
- Elias...mama niciodată nu ma iubit. Mereu a zis că îi este rușine de mine. Dacă ar afla, ar spune că am făcut toată familia de râs. Este istoria vieții mele: Niciodată nu sunt niciodată suficient de bună pentru ea, oricât m-aș strădui.
Nici măcar pentru cineva ca Miguel. M-am străduit să fiu o femeie de casă cum voiau el și cu mama, dar tot nu a fost suficient.

Elias mă privește atent. Parcă ar vrea să îmi citească toată suferința din ochii.

- Ști ce cred?
- Că ar trebui să nu mă mai plâng atât, ii spun mimând un zâmbet.
- Nu. Cred că ești mai puternică decât crezi. Și ar trebui să încetezi să te mai strădui pentru a le face tuturor pe plac. Ar trebui să îți trăiești propia viață.

Chiar este bun la dat sfaturi.

- Ce zici de o îmbrățișare?
- O îmbrățișare?
- Da. Este o bună terapie.

Mâna lui Elias îmi atinge genunchiul, el apropiindu-se de mine încet. Mirosul pielii lui îmi dă fiorii.
Tot ce ține de Elias este o tentație: de la mașina elegantă, până la parfum și zâmbetul superb.

Nu îți pierde concentrarea. Elias Le Beau nu este bun pentru tine. E un playboy.

În mașină se aude o muzică senzuală. Zgomotul mașinii îmi accelera bătăile inimii.

- Nu vei refuza o îmbrățișare, nu?
- Aș prefera să nu. Nu vreau să se întâmple ceva mai mult.
- Cum ar fi?
- Nu știu, îi răspund rușinată.
- Te-ai gândi să mă săruți?
- Nuu!
- Eu cred că mori de nerăbdare, îmi spune cu unul din zâmbetele lui superbe, dar arogante care mă topesc.
- Nu. Ar fi o greșeală.
- Bine.

O greșeală pe care aș repeta-o la nesfârșit.

- Ești gata?
- Unde mergem?
- Vei vedea,nu îți voi spune nimic.
- Te urăsc, îi spun uitându-mă pe geam.
- Îți promit că nu te vei dezamăgi.

Ce părere aveți de momentul dintr-e Elias și Marina? Dacă va plăcut nu uitați să votați. Vă pup!