Numai a mea

Marea întâlnirea

Imediat ce ajung la hotel, încerc să îmi ridic moralul. După o baie cu spumă și multă yoga sunt pregătită pentru petrecerea dată în cinstea piloților.

În noaptea asta o să îl văd și voi scrie un articol minunat. Este o petrecere exclusivă sper ca norocul să fie de partea mea.

****

Mă aflu la petrecere Vip cu toate celebritățile: modele, actorii, piloți..
Există chiar și acrobații care dau un spectacol cu foc pe scenă. Atmosfera e magică și excentrică.

Nu din nou!

Il văd pe Miguel dansând cu logodnica lui. Numai când îl văd, mi se întoarce stomacul pe dos. Merg la bar și fac tot posibilul ca Miguel să nu mă observe.

Îmi command o băutură tare în timp ce mă uit împrejur. Sunt cupluri care se sărută și altele care doar vorbesc. Eu, între timp, sunt în fața barului, singură și nefericită.

Și cum nu îl văd pe Elias Le Beau, sigur mă vor concedia. D-aia numai pot eu.

- Ca întotdeauna.

Un bărbat foarte arătos se așează lângă mine. Il privesc mai de aproape.

E el! E Elias Le Beau! Articolul meu!

Elias mă privește, îmi zâmbește senzual și își golește paharul dintr-o înghițitură. În loc să înghit băutura, mă înec și o scuip pe masă.

Elias încearcă să se abțină din râs. Este clar că m-am făcut de râs. Din cauza rușinii privesc în altă direcție pentru a-mi ascunde roseața din obraji.

Se poate să fie ziua asta mai ciudată?

Curăț masa și respir profund înainte de al privi pe Elias. Nu voi permite ca stângăcia mea să îmi distrugă obiectivul.

Nu pot evita să nu îl privesc, e perfect. Elias își dă seama că îl analizez așa că îizâmbesc. Sunt pe punctul de a mă prezenta, dar vocea lui groasă mi-o ia înainte.

- Se pare că ai avut o noapte complicată, spune privindu-mă cu o oarecare aroganță.
- Nu, sunt bine.

Beau și restul băuturi în timp ce îl privesc pe fostul meu logodnic dansând cu perfecta lui viitoare soție.

Încetează să te mai gândești la el, mă ceartă conștiința.

- Poate te pot ajuta să îl uiți.
- Tocmai ai făcut cunoștiință cu un zid, aș spune că ai propile tale probleme.
- Auch. Recunosc că am meritat-o.
- Îmi pare rău. Am fost rea.
- Îmi place. Nu ți-e frică să spui ce gândești. Sunt Elias Le Beau, dar probabil știi, spune acesta arogant.
- Sunt Marina.
- Marina. Ce ai pățit?
- M-am întâlnit cu fostul logodnic și gagica lui.
- Ce dur. E aici?, întreabă curios.
- Îl vezi pe bărbatul ăla de acolo cu pantalonii maro? Cel care e lângă blonda aceea?

Elias încearcă să îl găsească prin mulțime.

- Ăla care dansează ca un robot?
- Da.
- Nu se poate, nu e de tine. Și tu ești mult mai frumoasă ca iubita lui.
- Domnule Le Beau, îmi faceți avansuri?, îi spun râzând.
- Cum să nu o fac? Încă nu ai văzut nimic, spune aceasta apropiindu-se de mine în timp ce își mușcă buza. Hai să facem ca seara asta să fie mai bună.

Mâna lui îmi mângâie spatele și simt atingerea lui electrizantă. Ii simt respirația le gât parfumul lui invadându-mi toate simțurile. Îmi spune o suviță de păr după ureche și îmi șoptește....

- Îmi doresc să te cunosc mai bine, Marina.

Nu pot să cred aroganța acestui bărbat, dar chiar și așa nu îmi este indiferent.

Ii observ buzele perfecte și simt curiozitatea de a știi cum se simte să îl săruți pe Elias Le Beau.

Ai un pic de autocontrol. E un fack boy, se face simțită conștiința mea.

- Mă incomodezi.
- Da?, spune zâmbind.
- Ești prea aproape.

Elias se îndepărtează de mine cu un zâmbet ștrengar.

Aș fi vrut să mă sărute?

- Interesant.
- Ce?
- Tu. Ești interesantă.
- Poate pentru că nu vreau o relație, spun în timp ce îmi mușc buza.
- Mincinoas-o.
- Și dacă sunt?
- Deci mă crezi atractiv?
- Știi că ești. Nu e un mister. Dar nu asta e tema am venit aici în interes de servici.
- Cea mai bună strategie este să combini munca cu plăcerea.
- Sunt scriitoare.
- Altceva?
- Șefa m-a trimis să îți iau un interviu. Oamenii vor să știu mai multe lucruri despre tine.
- Și tu nu vrei?, mă întreabă zâmbind.

Cine nu ar vrea?

- Da, cooperarea ta mi ar ușura munca.

Acesta nu spune nimic doar zâmbește.

Este imposibil nu o pot face!

Sunt pe punctul de a pleca când Elias mă prinde de mână.

- Poate te ajut, spune apropiindu-se de mine.
- Da?
- De obicei urăsc presa.
- Și ce ti-a schimbat părerea?
- Nu știu îmi urmez instinctul.
- La ce te referi?
- Vrei să dansezi?
- Păi...

Mâna lui îmi mângâia spatele.

- Îți promit că știu să dansez.
- Și articolul?
- Nu cunoști o persoană doar prin întrebări. O cunoști împărtășind momente. Ce zici?
- Nu prea am chef de dans. Îmi pare rău.
- Știu că vrei, dar ție rușine.
- Ba nu, ripostez.
- Deci nu îți dorești să mă săruți?, mă întreabă zâmbind.
- Nu.
- De ce roșești?
- E cald aici, spun țipând
- Ești cam iritabilă
- Și tu cam mitocan.

Il observ pe Miguel cum mă judecă cu privirea. Pare supărat.

- Ăla nu încetează să te privească.
- Trebuie să plec, îi spun tristă.
- Așteaptă, spune prinzându-mi mâna.

Te doresc!