Numai a mea

Marea dezvăluire!

   Capitol dedicat lui Ochii_albastrii ❤

  Sunt în baia din camera noastră de hotel, încă șocată de confesiunea lui Elias.

   Nu vreau să se simtă obligat să îmi spună.

   - Lasă-mă să îți curăț rănile.

   - Elias, sunt bine...

   - Te rog. Lasă-mă să o fac.

    Niciodată nu l-am văzut așa distrus.

    - Bine.

   Mă ridică și mă pune pe masina de spălat. Ochii lui îmi urmăresc corpul examinându-mi rănile.

   - Îmi pare rău atât de rău, Marina. Am stricat totul.

   - Nu ai stricat nimic.

   Vrea să îmi curețe rana de pe gât, dar treningul meu îl încurcă.

   - Hmm. Treningul tău..Nu pot să...

   - Aaa...

   - O să îți dau o cămașă de-a mea să te acoperi.

    De ce mă simt așa protejată?

    - Nu-ti face griji. Am încredere în tine.

   Mâinile lui îmi deschid ușor fermoalul bluzei de trening și degetele lui îmi mângâie pielea atunci când îmi dă tricoul jos.

   Cu grijă îmi dă părul pe spate și observ că pulsul mi se accelerează. Când mă privește mă simt vulnerabilă.

   - Ești superbă, Marina.

 
   Simt atingerea lui pe gât în timp ce îmi curăță rana. Degetele lui cobor în jos pe gâtul meu, dar se opresc când ajung la pieptul meu.

   Atingerea lui este una erotică și mă face să îmi pierd total simțurile. Stiu că nu ar trebui să mă simt atrasă de el, dar...

 
  - E totul bine? Nu vreau să te simți incomodă.

  - Pot să mă curăț eu de aici.

  - Sigur! Te aștept afară.

   Înainte de-a ieși îmi dă o cămașă de-a lui pentru a mă schimba.

   - Elias trebuie să vorbim despre ce mi-ai zis mai...devreme.

   - Știu!

  
   Pleacă și eu continui să îmi curăț rănile.

   Sunt pe punctul să descopăr adevărul, dar am încredere în el. Cred că e o persoană bună. Îmi pun cămașa lui și ies din baie.