Numai a mea

Tabloide(II)

  Pe prima pagină a tuturor revistelor mă aflam eu cu Elias Le Beau.

  - Poți să îmi explici asta?
  - Eu..., nu pot să scot nicun cuvânt.
Parcă aerul mi-a părăsit plămâni.
  - Ce făceai cu Elias Le Beau? Tu ești femeia misterioasă?
 

   Am dat de naiba. Ce mă fac acum. Nu îi pot spune adevărul.

- Îți pot explica..
- De ce nu mi-ai spus, mă întreabă nervoasă.
- Am încercat să îți spun la telefon, dar...
  - Povestește-mi totul, acum...și sper să ai o explicație bună pentru asta.
  - Păi, eu și Elias...suntem împreună, îi spun repede.
  - De când? Cum ai reușit să te cuplezi cu cineva ca Elias Le Beau? El e perfect iar tu ești...

  Mă privește din cap până în picioare încă vizibil șocată de cea ce i-am spus.

  
  - Normală.
  - Este recent. Nu voiam ca presa să știe nimic, îi spun privind gresia perfect lustruită de pe jos.
  - Secretul tău m-a costat banii, știai?, îmi spune parcă puțin mai calmă.
  Măcar nu te-ai făcut de râs. Ai știut să păstrezi aparențele și să păstrezi reputația revistei.

  Priveste fotografiile în care eu și Elias ne sărutam.

  - E chiar o poză...decentă, spune apărându-i un mic zâmbet în colțul gurii.

  Ăsta a fost un compliment? Pare sinceră pentru prima dată de când o cunosc.

  - Dar asta nu înseamnă că înțeleg ce se petrece.

  Și...revine la același caracter.

  - Nu știu ce să fac cu asta. Nu ai gestionat bine situația cu paparazzi! Și privește ce ai pe tine. Asta este o publiciate rea.
  - Nu cred! O reporteriță se culcă cu burlacul cel mai râvnit al momentului ?
  Asta este o publiciate rea?, îi spun cu un curaj pe care nici nu știu de unde îl am.

  Mă privește câteva secunde. Știe că i-am dat un argument bun. Sunt mândră că i-am închis gura.

  - Dar...Nu asta e problema.
  - Încă pot scrie articolul.
  - E prea târziu, am fi ultimi care l-ar publica. O vreau pe Tania în biroul meu acum, îi spune secretarei sale.

   În birou se așterne o liniște absolută în timp ce așteptam să vină cea mai bună prietenă a mea.

  - M-ai chemat?, o întreabă Tania tristă.
  - Da. Cum putem face ca toată treaba asta să ne aducă profit?

  Nina mă privește cu o furie care i se citește vizibil în ochii.

  - Și în privința ta, nu știu dacă ar trebui să te concediez.
  - Te rog, o să...

  O privesc pe Tania implorându-o să mă ajute,dar nici măcar nu mă privește. Este supărată știu că i-am rănit sentimentele suntem prietene de atâta timp, iar eu am mințit-o.
 

Sunt conștientă că dacă ai o prietenie adevărată într-o lume așa de falsă ești o persoană norocoasă sper doar să mă ierte.

  Respir profund și decid să i-au mâini frâiele situației.

  - Nu mă vei concedia.
  - De ce?
  - Pentru că ai nevoie de mine. Lumea așteaptă să știe cine sunt și care este treaba mea cu Elias Le Beau.

  Zâmbesc, plină de siguranță. Știu că i-am spus ceva ce ar provoca-o nu ar lăsa niciodată ca adversarii ei să câștige.

  - Sunt singura persoană care îți poate da informați. Dacă mă concediazi, va fi altă revistă încântată să îmi audă povestea.

Nina zâmbește.

  - Are dreptate. E o situație benefică. Ea este în centrul atenției acum, intervine Tania.
  - Marina, vei scrie despre asta?, mă întreabă Nina zâmbind.
  - Sigur.
  - Magnific. Vei scrie următorul articol" iubitul meu o celebritate". Tania poți pleca.

  Tania este pe punctul de a pleca, dar se oprește pentru a mă privi.

  - Se pare că voi afla despre relația ta din următorul articol.
  - Îți promit că o să îți spun tot, bine știu că am greșit, îi spun tristă cu ochii de cățeluș.
  - Bine...dar vreau și ciocolata mea preferată ca să te iert, îmi spune zâmbind.
  - Ne-am înțeles.

  Tania iese din birou. Sunt fericită că ne-am împăcat.

  - Vrem să știm cum este relația ta cu Elias Le Beau. Un continut emoționant.
  - Așa voi face.

Nina se face comodă în scaun și începe să vorbească cu ea însăși plănuind următoarele articole zâmbind.

  Asta poate însemna un singur lucru este fericită. Se pare că a și uitat că încă sunt aici.

  - Aaa, ești încă aici. Poți pleca.
  - Da. Nina mulțumesc pentru că mi-ai mai dat încă o șansă. Mă bucur să te văd fericită.
  - Fericirea este un lux pe care nu toată lumea și-l poate permite.

Sunt pe punctul de a ieși când...

 
  - Marina?

  Mă întorc pentru a o privi pe șefa mea.

  - Cum e Elias Le Beau în pat?

   Doamne! Cum poate să întrebe așa ceva.

  - Ehh...E bine.

  Își mușcă buza. Sunt sigură că încearcă să și-l imagineze pe Elias dezbrăcat. Și nu în ipostaze tocmai decente.

   Scârbos! Ar putea fi fiul ei și ea se gândește la așa ceva.

  - Încă un lucru.
  - Da, șefa. Cu ce te pot ajuta?
  - Eu niciodată nu te-aș concedia. Doar voiam să te învăț o lecție.

   Uneori nu e așa de rea.

  - Acum pleacă! Imi consumi oxigenul.

   Doar uneori!

   Ce părere aveți de șefa Marinei? Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru fiecare vot, pentru fiecare comentariu, pentru fiecare vizualizare și pentru cuvintele frumoase. Vă pup♡♡