Aruncată În Vis IV : Lupul sângeriu

Optsprezece

Cum îmi spusese și Allan la telefon, restul găștii plecase. Rămase doar Dia, locatar permanent al Arcadei din câte îmi dădeam seama, și companionii mei de drum. Când ajungem, atmosfera era mult mai relaxată decât în urmă cu câteva ore, când toată lumea lucra intens la câte ceva. Singurul care lucra acum, era Lee, tastând energic pe laptopul lui Allan.

Și că veni vorba de fiul primarului, acesta se ridică de pe scaunul de lângă Lee, pentru a ne ieși în întâmpinare.

— Bună seara!

Avea un zâmbet larg întipărit pe față și o doză de bere într-o mână. Se aplecă și mă sărută pe obraji înainte să mă pot împotrivi.

— Bun venit la petrecere, dragă Luna!

Închid ochii pentru o clipă, încercând să-mi imaginez cum de în urmă cu douăzeci de minute sunase normal, iar acum arăta criță.

— Te rog, nu-mi spune că ai băut bere cu vârcolacii, îl implor eu.

Petrecusem multe seri în compania prietenilor mei, urmărindu-i cum goleau fără probleme sticlele de bere de la Geo&Gi. La început nu reușeam să înțeleg de ce barmanul accepta să le vândă alcool, când nici unul dintre ei nu avea vârsta legală pentru a consuma. Am aflat pe urmă răspunsul. Cum de altfel am aflat și că nu-i bine să bei cot la cot cu ei. Ajungeai sub masă de la al treilea pahar.

— Sunt bine, se justifică Allan, ceva mai coerent de data asta. N-am băut decât o bere, dar bănuiesc că e suficient la starea mea. Și te rog să nu spui nimănui asta. Mi-ar distruge reputația.

Îmi dau ochii peste cap, dar încuviințez pentru al asigura că îi voi păstra secretul. Lăsă doza începută pe masă și își reluă locul lângă Lee. Urmărea fascinat cum tasta băiatul, fără ca măcar să clipească.

— Zoe, ți-am adus câte ceva. Sper să-ți vină, de obicei îmi iau haine mai mari.

Arunc rucsacul cu ușurință, iar fata îl prinse din zbor.

— Sigur nu-mi vor fi la fel de mici ca ale Diei. Parcă ar fi de copii.

Când mă uit la Dia, o surprind roșind.

Claudia era micuță de statură și slăbuță. Practic, dacă nu te uitai prea atent, o puteai confunda ușor cu un copil de generală, nicidecum că împlinise optsprezece ani.

— Ce pot spune, în anul acela toată apa s-a păstrat pentru tine, glumi ea, și veni lângă mine. Iar tu, îmi ești datoare cu o discuție, adăugă, făcându-mi cu ochiul.

O revăzusem pe Dia în urmă cu câteva luni, înainte să fie acuzat Chris. Până atunci, crezusem că se mutase din Darkbrooke, dar aparent, la cererea lui Allan, ea rămăsese pentru a ajuta la ruperea blestemului. Totul se întâmplase atât de repede, iar noi nu apucasem să discutăm niciodată prea multe. Problemele s-au ținut lanț.

— Cu drag, te aștept la mine. Sunt... mai puține urechi acolo.

— Nu ești deloc subtilă, Luna, mă certă Ben, luând o gură din doza lui de bere. Credeam că nu avem secrete.

Îmi făcu cu ochiul la ultima replică, iar eu simt cum mă înroșesc. Nici aici n-aveam să scap de glumele lor? Dar în loc să răspund jocului său, schimb subiectul și mă concentrez asupra lui Lee, care nu-și ridicase ochii din laptop de când venisem. Și puteam jura că stătea așa de ceva timp.

— Caută cadrele care au surprins acoperișul, îmi răspunse John la întrebarea nerostită. A fost ceva mai devreme, când au plecat toți, la școală, pentru a analiza camerele și punctele de interes la fața locului.