Aruncată În Vis IV : Lupul sângeriu

Douăzeci și doi

Telefonul sună undeva în jur de ora trei dimineața. Chris se rostogoli și mormăi ceva nemulțumit. Nu trecuse mult de când adormisem, și amândoi nu ne doream altceva decât să revenim la somnul nostru.

Inițial a avut intenția de a ignora apelul. Pur și simplu a respins și a închis telefonul. Dar apoi a început să sune al meu. Oftez adânc și mă ridic în capul oaselor. Dau să mă întind după mobilul meu, însă el mi-o ia înainte, răspunzând poate ceva cam tare.

— Zău așa, tu pricepi vreodată aluziile? se răsti el la persoana de la celălalt capăt al firului..

— Nu, ai făcut vreuna și nu m-am prins?

Allan era pe departe bine-dispus. Mă întreb care este motivul fericirii lui? Personalitatea lui multiplă îmi permitea să aleg un număr mare de motive, niciunul cel adevărat.

Exact ca în acest moment.

Inițial sunt de părere că vrea să ne spună ceva important legat de proces. Sau că a găsit Lupul sângeriu. Sau poate doar se bucura să l-a enervat pe Chris. Exista o mare posibilitate să nu fie niciuna dintre variantele de mai sus.

— Ce vrei, Allan? întrebă Chris, coborând tonul vocii la un nivel de șoaptă.

După ce în urmă cu un minut s-a răstit de să audă toată casa, brusc și-a amintit că nu trebuia să facă zgomot. Cam târziu, dacă trebuia să mă gândesc la ultimele ore.

— S-a întors John de curând, zise Allan serios. Mâine dimineață veți fi luați la interogatoriu.

Simt un nod în gât. Trecusem prin asta de destule dăți în ultima săptămână, cât să nu mai fiu emoționată de o discuție cu poliția. Însă de fiecare dată părea că ceva în povestea mea se schimba. Sau adăugam efectiv detaliile esențiale pe parcurs. Începeam să mă îndoiesc eu de credibilitatea mea. Ce ar trebui să spună autoritățile în cazul acesta?

— John va fi alături de voi, ne asigură el. Și vă va ghida poveștile, iar dacă întrebările vă vor pune în dificultate, o să o rezolve el. Voi trebuie să vă puneți la punct povestea, cum l-ați găsit pe Wolf și filmările.

Chris plecase până să mă trezesc eu, în acea dimineață. Mama a bătut insistent la ușa mea până să reușesc eu să cobor din pat, în ciuda faptului că-i strigasem deja că m-am trezit. Preocuparea ei era mașina de poliție, parcată pentru a nu știu câta oară în ultima săptămână, în fața casei mele.

Întocmai cum mă avertizase Allan în urmă cu câteva ore, Trent venise să mă ducă la interogatoriu. John mă aștepta deja la secție când am ajuns noi, dar nu și Chris. Am aflat mai târziu că aveam să fim interogați pe rând, pentru a nu ne influența declarațiile unul altuia. Asta era cam târziu, cei drept. Plănuisem în detaliu și repetasem cu mult înainte de a fi arestați.

Reușisem să smulg câteva informații de la Trent în drumul spre secție. Poliția încă nu avea un al doilea suspect în cazul lui Brody, dar Tessa avea să fie adusă și ea la interogatoriu în acea zi, în legătură cu mărturia ei. Detectivul din Cleveland nu-mi spusese însă și dacă avea să fie reținută. Mă îndoiam, dar asta nu m-a împiedicat să nu zâmbesc la acest gând.

Aproape de lăsarea serii, John a sunat pe telefonul de acasă. Sunt surprinsă când mă cheamă mama să vorbesc în bucătărie, mai ales că acel telefon servea mai mult pe post de suport pentru prosoape, decât dispozitiv de vorbit la el.

— Alo?

— Domnișoară Morgan, sunt John McKenna. Vă anunț că a fost redeschis cazul morții lui Brody Traynor. Sunteți chemată la tribunal ca martor în prima înfățișare de pe douăzeci și cinci iunie. Vă voi contacta mâine pentru a ne întâlni să stabilim poziția dumneavoastră în acest caz.