Feelings and Succession

Capitolul 2

      Parchez mașina în garaj, iar acesta sare din ea înainte ca eu să pot apuca să îmi desfac centura, oftez și ies și eu din mașină și de asemenea și din garaj, închid ușa și o iau spre complexul de apartamente din fața mea, dar îmi dau seama că în spatele meu nu se auzeau pașii săi, așa că îmi întorc privirea spre el, încruntat.

      -Ce crezi că faci? Urmează-mă și stai calm, nu am de gând să te mănânc.

      -Ha-ha, tare amuzant!

      Mă ajunge din urmă și pășim împreună spre complex, de data asta fiind lângă mine, la o distanță mai mică și nu în spatele meu cum s-a întâmplat la firmă. 

      Mă urmează în liniște până la ușa apartamentului meu, tot drumul a fost mult prea tăcut, poate asta era liniștea de dinaintea dezastrului ce avea să vină.

      -Ce căutăm aici?

      -Aici locuiesc, spun în timp de deschid ușa și îi fac loc să intre. Cum am spus, aveam nevoie de un loc sigur să putem vorbi.

      -Nu trebuia să fie firma un loc sigur?

      Chiar dacă face remarca răutăcioasă, îmi acceptă invitația și pășește în apartament, ne dăm jos încălțămintea și eu îmi las haina în cuier. Înaintez și mă îndrept spre sufragerie, unde pun laptopul și cheile pe măsuța de cafea, apoi mă îndrept spre bucătărie ce e despărțită de sufragerie de un bar.

      -Vrei să bei ceva?

      -Suc sau mai bine, o cafea.

      Îmi dau ochii peste cap și iau două pahare și sucul de pere din frigider, apoi le umplu și pun sucul la locul său. Îi pun paharul în față pe măsuța de cafea și îi zâmbesc sarcastic.

      -Pari să ai nevoie de somn, iar cafeaua nu îți va oferi asta.

      -Dar mare gazdă mai suntem.

      Îmi dau ochii peste cap și o iau spre camera mea, dar asta nu înainte de al anunța. Renunț la dușul meu regulat de după muncă și îmi aleg doar o pereche de pantaloni lejeri și un tricou negru mai larg. Totuși îmi dau de câteva ori cu apă pe față, în încercarea de a alunga stările și sentimentele ce m-au încercat și încă mă încearcă de când l-am văzut pe puștiul ăsta.

      Îmi privesc reflexia din oglindă și îmi dau seama de oboseala ce se citea ușor de pe fața mea, nu îmi mai luasem o zi liberă de câteva luni, lucram chiar și câteva ore în weekend și rar mai apucam să dorm, programul meu era simplu, alergat, muncă, mâncare, din nou muncă și câteva ore de somn.

      Îmi mai dau o dată cu apă pe față, apoi mă șterg și ies din baie, întorcându-mă la musafirul interesant din sufragerie.

      Îl găsesc tot pe canapea, cu laptopul meu în brațe și paharul de suc deja gol, nu știu dacă ar trebui să râd sau să mă îngrijorez că un străin îmi umblă prin lucruri. Oricum mi-a demonstrat că poate fi un bun hacker, deci probabil nu are rost să mă mai strofoc, oricum ar putea face rost de tot ce se afla pe acel laptop.

      -Ai găsit ceva interesant?

      -Pe lângă ce ți-am arătat, nu, doar lucruri legate de firmă și alte porcării de genul.

      Mă pun lângă el și privesc ecranul laptopului meu pe care erau deschise câteva pagini cu diferite coduri și numere pe care eu nu le puteam înțelege, totuși îmi dădeam seama că tocmai începuse să facă ce se pricepe el cel mai bine.

      -Acum ce mai cauți?

      -Nimic, doar îți îmbunătățeam laptopul, mergea cam prost și nu era bine securizat.