Feelings and Succession

Capitolul 5

Oscar

      O observ pe Nana cum se îndreaptă spre noi îngrijorată. Oftez și las telefonul deoparte, îl privesc pentru un scurt moment pe Carlos ce încă lucra în continu de trei ore deja, singurul moment în care făcea o pauză era momentul în care mergea la baie și când mă întreba pe mine de un cod de acces.

      -Dragii mei, stați aici deja de trei ore, iar gemenii se vor trezi în orice clipă, nu vreți să mergeți în sufragerie și să stați pe fotoliu sau să vă întindeți cât mai puteți?

      Știu că are intenții bune, dar nu cred că el o să aprecieze întreruperea sa de la muncă, totuși îl aud oftând și îmi mut instant privirea de la Nana la el care tocmai ce se întindea.

      -În zece minute termin și o să accept oferta.

      Mai sunt doar zece minute și el termină? 

      Nu e bine, ăsta e singurul motiv pentru care noi doi suntem acum împreună, dacă nu ar fi asta nu ar mai fi nevoit să stea lângă mine și cum oricum nu mă suportă, o să mă evite de acum dacă mă va vedea undeva. 

      -Oscar, putem vorbi te rog?

      Nu vreau să plec de lângă el, dar tonul voci ei era unul ce nu îl puteam ignora, tristețea se putea citi în el și privirea ei grea de la prea multe griji mă făcea să îmi pară rău că am gândit vreodată că aș vrea să stau și să îl privesc pe Carlos în loc să îi ascult necazul.

      -Ști că pentru tine am timp oricând.

      Mă ridic și o urmez în bucătărie, apoi o privesc cum se așază pe un scaun și oftează trist și lung.

      -Nana, ce ai pățit?

      -Oscar ști că nu ți-aș cere niciodată asta, dar sunt în urmă cu facturile de la școala băieților și vreau să îi îndeplinesc ultima dorință a fiului meu și să îi țin într-o școală bună.

      -De ce nu mi-ai spus mai repede? Sunt finii mei, mereu îi voi ajuta.

      -Dar tu ai atâtea pe cap și ai și tu cheltuielile tale.

      -O să îi duc eu luni la școală pe băieți și o să rezolv și problema, nu te mai necăji, te rog.

      Nana își ferește privirea de mine jenată că îmi cere din nou bani. E o femeie independentă și mereu a urât să se împrumute, dar pentru nepoții săi și-ar da și ultima haină de pe ea doar să îi vadă pe ei îmbrăcați și hrăniți.

      - O să îți dau înapoi banii, ca și până acum.

      - Nu e nevoie, nu de data asta.

      Chiar dacă nu mă va asculta nici de data asta, banii o să ajungă direct în contul băieților. Nana îmi ia mână întra ei și mi-o strânge, era modul ei de afecțiune, chiar dacă își dorea probabil să mi ia în brațe, se abține.

      Privesc spre ușă, observându-l pe Carlos, privind scena oarecum uimit și cu ochii calzi. Îmi mut privirea afectat, totul se va termina mâine. El va dispărea din viața mea și eu mă voi întoarce la modul meu monoton de a trăi, după regulile alor mei.

      Nana se retrage și Oscar vine lângă mine, un timp nu spune nimic, până îi scapă un oftat și își trece mâinile prin părul răvășit.

      - Am făcut rost de tot ce ai nevoie, dar nu am cum să te ajut cu lansarea telefonului, te-aș sfătui să amâni lansarea, are prea multe probleme. O să îți aducă falimentul.