Capitolul I

1.8K 52 4
                                    

Buna.Ma numesc Alice si am 16 ani.Am parul blond,ochi verzi si nu sunt foarte inalta.Locuiesc in L.A,dar va trebui sa ma mut in New York din cauza afacerilor părinților mei.

Nu eram prea împăcată cu ideea ca ma voi muta,ca imi voi pierde toți prietenii si toate celelalte.

Era ultima zi din L.A.Intr-o ora trebuia sa fiu la aeroport cu părinții mei.O lacrima își face apariția pe fata mea,dar o șterg înainte sa o vadă cineva.

Ne-am urcat in avion.Eram puțin speriata si aveam o grămada de intrebari stupide prin cap...Mi-am băgat căștile in urechi începând sa ascult muzica.

M-am uitat melancolinca pe geam,vazand ca deja decolam.Imi va fii dor de locul asta.De toti prietenii,de vechea casa,de tot.

Priveam in gol,prin geamul mic al avionului,iar dintr-o data simt ceva cald peste mana mea,era mana mamei.

Mama:Esti bine ? *ma intreaba zambind cald*

Eu:..Da. *spun zâmbindu-i trist*

Mama:Stiu ca iti va fii dor,dar nu mai puteam ramane aici,stii care erau problemele.

Eu:Stiu..*spun trista,îndreptandu-mi privirea in jos*

Mama:In New York va fii mai bine.Iti vei face prieteni repede,doar daca nu vei mai fii asa închisă.Vei fii mai aproape de scoala...si vei vedea mai multe pe parcurs. *imi spune calma*

Eu ii zâmbesc usor,apoi imi îndrept privirea înapoi spre geam.Deja eram in aer,deasupra norilor,era minunat.Am mai zburat cu avionul de multe ori,dar de data asta este mult mai frumos.

Iesita prin geam,ma intind cu ganduri invechite spre cer:
"vreau sa ma invelesc cu voi,norii mei albi...imi lipseste asa mult protectia voastra,inocenta mea."
Multumire?
Fericire?
Sau tristete?
Cum ma simt eu de fapt?
Imi tot inghit in sec,propriile ganduri si raman in tacere. Eu sunt singura ce ma pot ajuta,asa ca voi mi-ati stii inutil gandurile...nu le-ati gasi rezolvare. Poate doar una brusca,in fața careia eu tremur.

Cat priveam norii albi si eram pierdută prin gândurile mele,simt o bubuitură,am aterizat.

Bun venit, New York !

---------------------

Am ajuns in apartament.Era unul foarte mare.

Mama mi-a arătat camera.Era o camera cu pereti roz si simpli.Era o camera spațioasa cu mobila de care aveam nevoie si cu o plasma,un pat pentru doua persoane,cu o plapuma si paturica pufoasa si cu niste pernute in forma de inimioara ,iar intr-un colț al camerei aveam un colțar,cu multe pernute colorate si pufoase. Imi plăcea camera.

Am început sa despachetam si la un moment dat imi suna telefonul.Era cea mai buna prietena a mea,pe nume Lisa.

Am dat telefonul pe silentios si am inceput sa despachetez.

---------------

Dupa cateva ore de despachetat,aranjat si Așezat la locul la care trebuiau sa fie puse,m-am Așezat epuizata in pat,prind tavanul.

Cand sa ma asej si mai bine in pat,ma striga mama.

Mama:Aliceeee !?

Eu:Daa ?

Mama:Alicee !

Eu:Daaa !?

Mama:Aliceeee !

Eu:La naiba *spun ridicându-ma din pat *

Ies din camera,cobor scările si ma duc in bucatarie.

Eu:Ce e ?

Mama:Vino sa mănânci.

Ma asej la masa,uitându-ma prin toate mesajele de 'Imi va fii dor de tine'.

Las telefonul de o'parte,observând ca mi-a pus mama farfuria pe masa.

Mana:Pofta mare ! *imi spune zambind cald*

Eu:Mersi ! *spun si observ ca mi-a facut clătite cu ciocolata*

---------------------

Dupa ce am terminat de mâncat,am spălat farfuria si m-am dus in camera pentru a-mi pune telefonul la încărcat,dar nu-mi mai găsesc încărcătorul.Cred ca l-am uitat,bravo mie.

Hei guys ! Sper ca v-a placut primul capitol si veți citi in continuare :* Astept pareri
Va pup ❤️

Iubire sau minciuna ? ||In curs de editare||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum