Drogul inimii |pauză|

★O nouă viaţă,o nouă durere de cap★

°Capitolul 1°

[Sper că ai citit descrierea poveştii,pentru aţi face o idee despre ce este vorba în ea]
- Bună dimineaţa Tenniz!
Eram în pat,scufundată în perna mea pufoasă,când mama dă buzna la mine în cameră.
- Ce e? Zic eu cu o voce somnoroasă

- Scumpa mea...prima zi de liceu! Ai uitat? Hai hai! Scularea!

- N-am chef mamă!

- Tenniz Maria Consuela Rodriguez! Nu-mi vorbeşti tu mie pe tonul ăla! Şi cu atât mai puţin nu mă rog de tine! Îi zic Dorotei să-ţi aducă hainele!

- Ştiu şi eu să mă îmbrac mamă! Deveneam din ce în ce mai nervoasă.

- A ce? Ai degând să te îmbraci cu cârpele alea? Oh...scuteşte-mă! Trebuie să te integrezi scumpo! Aici nu suntem în Argentina! Nu mai eşti cu tatăl tău...aşa că faci ce zic eu! Ne-am înţeles?

- Poate că era mai bine să fiu la tata! Tu m-ai luat de lângă el! Nu am ce discuta cu tine!
Mama mea...ăm păi aşa e ea,iar singurul care mă înţelegea era tata. Ei doi au divorţat acum o lună,tocmai de aceea mă aflu în ţara asta infectă. Mi-am luat hainele din dulap şi am plecat nervoasă.
-Am ajuns în faţa liceului-
Îmi era silă de locul ăla. În timp ce mergeam mă uitam în jurul meu şi erau numai bogătani şi fiţoşi. Ce-i drept,şi eu sunt la fel ca ei,diferenţa e că eu nu suport asta. Am intrat pe uşa liceului şi m-am dus către secretariat. Deodată dau peste un băiat.
- Fi mai atent tembelule!

- Tembel? [râde] Se pare că am deja o poreclă din partea ta.

- Da da bine...cum spui tu. Mă grăbesc!
Am trecut de el dându-mi ochii peste cap. Era drăguţ ce-i drept,dar probabil era un snob. Mi-am văzut de drum. După ce am ieşit din secretariat,m-am îndreptat către dulapul meu. Şi brusc se bagă una în faţa mea.
- Scuză-mă păpuşa! Dar ăsta-i dulapul meu! I-am zis încruntată.
- Poftim? Cred că n-am auzit bine. Poate din cauza accentului tău stupid.

- Stupidă-i mă-ta "păpuşică Barbie"
Era o tipă blondă,îmbrăcată din cap până-n picioare cu sclipici. Nu m-ar mira dacă ar avea şi în tălpi. Instantaneu a început să râdă.

- Ce-i aşa amuzant? O stai...trebe' să fie ca-n filmele alea stupide. Să înţeleg că tu eşti aia rea. Nu?

- Nu mă cunoşti deloc. Dar sincer...îmi place tupeul tău. Poate cine ştie...putem devenii prietene cândva.
Ea a plecat. Okay...deci chiar nu m-am aşteptat la asta.
-La ora de mate-
Profu' ne preda ceva stupid până când a început să ne scoată la tablă. Surprinzător,tipa aia blondă a rezolvat toate exerciţiile alea. Apoi m-a scos şi pe mine. Am specificat că sunt un geniu la mate? Nu? Bine...Când m-am întors în bancă...îi vedeam pe toţi cum se uitau la mine. Inclusiv tipul de care m-am ciocnit de el. Mă rog...ora se terminase şi tocmai vroiam să ies din sala de curs când în faţa mea apare tipa blondă.
- Măi măi,ce geniu mic avem noi aici.

- O să tot continui să-mi apari aşa în faţă? Serios? Îmi dai fiori.

- Am...vrut doar să ştiu cum te cheamă.

- Şi de ce mă rog?

- Păi eşti aşa...nu ştiu cum să-ţi spun...Hippi..într-un fel.

- Ăsta-i un compliment? Sau ar trebuii să te înjur acum?

- [Râde] ...eşti amuzantă. Deci eu sunt Ashley Corr...iar tu?

- Da da.. încântată...ce să spun. Am plecat.
- Hei...ce e îneregulă cu tine?

- Păi ar trebuii să fie? Uite ce? Nu vreau o prietenă ok? Mai ales una ca tine! De ce? Pentru că nu o să stau în liceul ăsta! Bine?