: Unde San se îndrăgostește de Wooyoung, însă acesta se ascunde de el, din cauza statului său sărăcăcios, făcându-l pe San să-l urmeze oriunde, devenind ca o umbră a băiatului.
22 octombrie 2020 ☐
31 decembrie 2020 ☑
: Cum niciodată nu am fost o persoană iscusită la capitolul de încheiere, probabil acesta va fi la fel de scurt precum tristețea acestor personaje. Inexistentă, mai exact.
: Kangmin a continuat să își facă studiile , împrietenindu-se foarte rapid cu Gyehyeon.
: Ca de obicei, cei doi ascultau Taemin la mica boxă pe care Kangmin o primise cadou de ziua sa pe lângă alte lucruri. : Normal, San nu avea idee ce să ia cadou unui copil, dorea doar să îl facă să zâmbească, și să fie fericit. Nu îi plăcea să privească pe cineva trist, căci normal, tristețea aduce tristețe, nu-i așa?
: Mai nou, băieții începuseră să danseze în parcul din centrul orașului, fiind adeseori aplaudați și plăcut priviți de oamenii care trecerau și care își aduceau copii în spațiurile de joacă de acolo.
: San și Wooyoung s-au bucurat enorm ca băiatul să fie atât de apropiat de către cineva ca Gyehyeon. Gyehyeon era un băiat timid și simplu. Singur la părinți, inteligent, cu o gândire foarte pozitivă.
: Wooyoung începuse o facultate, continuând să lucreze la acel bar împreună cu Yeosang, pentru că era amuzant într-un fel. Când cei doi erau pe tură împreună, San și Seonghwa veneau și se prefăceau simplii clienți, cumpărând jumătate din marfă fără să bea nimic, doar ca cei doi să fie lăudați de manager.
: Aceștia s-au acomodat rapid cu statul împreună într-o casă, chiar dacă uneori trebuiau să fie tăcuți ca Kangmin să nu audă ceva ce ar putea regreta că a auzit. : Băiatul creștea , și înțelegea mai multe decât i se explica, însă părinții săi încă se temeau să vorbească deschis despre asta. În plus, Wooyoung era timid să știe că altcineva înafară de San auzise. : Cum ar trebui să fie această conversație? San cu siguranță îi spusese direct : — i-o trag tatălui tău. e natural, prinzi tu ideea.
Când Wooyoung e mai mult.. ; um- ști, când doi oameni se iubesc foarte mult, ei vor să.. își..împărtășească dragostea.
: Însă normal, nimeni nu s-ar gândi că din aceste două răspunsuri, ar ieși asta :
Gyehyeon — yaa.. Kangmin, chiar te iubesc! Ești cel mai tare! : Bătând palma cu el după terminarea coregrafiei.
Mintea lui Kangmin : mă iubește. Împărtășim dragostea, e natural..m-am prins!
Kangmin — ...vrei să mi-o tragi?
: De obicei, băieții îl trimiteau pe Kangmin la Seonghwa și Yeosang când aveau planuri peste noapte, însă acesta normal, îl bătea la cap pe unchiul său să îl ducă la Gyehyeon acasă. Nu avea de ce să spună nu, în plus, era prea drăguț ca să fie respins. Yeosang se topea în fața acestuia mereu.
: În schimb, Seonghwa și Yeosang deja se pregăteau de logodnă. Da, era un pas imens , însă Seonghwa își dorea mult ca numele său să fie pe buzele tuturor când se vorbește de Yeosang, pentru că era protectiv cu acesta. : Poate singurul său defect era că devenea gelos prea repede, din orice.
: Cei doi stăteau împreună de foarte puțin timp, însă se completau perfect. Yeosang era pe partea cu mâncarea, iar Seonghwa făcea mereu curățenie, ajutat de blond.
: Nu în ultimul rând, Jeongho. Acesta se oprise din a umbla după Wooyoung la scurt timp după ce l-a văzut cu San și Kangmin în parc, însă tot îl caută în online, sperând să îi atragă atenția măcar puțin.
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
: Nu toate finalurile sunt triste, mai ales finalurile cărților mele. Viața mea e mult prea tristă, însă am o imaginație bogată pentru a anula acest sentiment de tristețe atunci când scriu. Să scriu, asta e ceva ce mă face să zâmbesc puțin.
: Și da, poate unii zic (,) că finalurile fericite sunt clișeu, însă credeți-mă. Dacă scriam un final trist,la oricare carte de-a mea, îmi tăiam venele pe undeva acum. Nu îmi place să îmi bag depresia în cărțile mele, chiar dacă uneori se mai întâmplă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
