CONTROL || WOOSAN

milioane de întrebări

: Băieții au luat o pauză de mai mult de câteva săptămâni deja. Pentru San, Wooyoung era greu de găsit acum. Nu îi răspundea apelurilor și mesajelor. Acasă nu era niciodată când mergea acolo, se pare că nici de la facultate nu mai ieșea la aceeași oră, ceea ce era ciudat.

: Ori stătea în facultate non-stop, ori știa cum să se ascundă de el. Era pur și simplu obsedat să îl găsească. Nu avea idee unde ar putea fi. Nici măcar la muncă nu mai merge, căci Yeosang a spus că s-a retras.

: San conducea spre firmă cu mașina, când îl observase pe Jongho, angajatul său, mergând pe stradă . Probabil mergea în spre casă, așa că oprește, și lasă geamul în jos.

San - Urcă, te duc eu.

: Îi spune acestuia, văzând cum expresia lui Jongho se schimbă complet într-una speriată. Ceva era ciudat. Nu avea de gând să îi facă ceva, și Jongho o știa, dorea doar să fie mai politicos cu angajații săi, însă atunci, de ce avusese acea reacție?

Jongho - E în regulă, nu trebuie. Mă întâlnesc (,)cu cineva.

: San observă cum Jonho își scoate repede telefonul și tastează ceva , urmând să intre într-un local. Doar când se întorsese cu spatele, San văzuse în spatele său un ghiozdan asemănător cu cel pe care i l-a cumpărat lui Wooyoung. Nu avea cum să fie o coincidență, nu-i așa?

: San decide să parcheze puțin mai departe de acel local, așteptând ca acesta să iasă. Voia să știe ce se întâmplă, chiar dacă poate nu se întâmpla nimic(,) cu adevărat.

: În scurt timp, acesta iese, ținând un alt băiat de talie, începând să meargă alături de el pe trotuar. Își mijește ochii, dându-și seama că acel băiat era Wooyoung.

: În mintea lui San erau milioane de întrebări fără răspuns chiar acum, și nu știa cum să reacționeze, decât să fie furios. Și știa că dacă va ieși în fața lor, se va lăsa cu o bătaie. Nu se putea controla, așa că mai bine se gândea la un plan înainte să acționeze. Un plan bun.

♛

: San ajunsese acasă. Începuse să țipe din răsputeri, și să arunce tot ce prindea în cale. Nu-i păsa dacă cineva îl va condamna, căci vedea asta ca pe o oportunitate de a-și calma nervii .

: Seonghwa care era în bucătărie cu Yeosang intră în sufragerie cât de rapid, dând de 'distrugătorul San' .

Seonghwa - Ți s-a urcat sângele la cap?! De ce arunci totul pe jos?
: Țipă la el, vrând niște explicații, însă sigur nu le va primi prea curând.

San - Ști ce? Mai taci!
: Băiatul urcă scarile spre camera sa, și trântește ușa după el, făcându-l pe Seonghwa să tresară.

Yeosang - Ce se întâmplă?
: Vine și el, observând harababura din cameră.

: Seonghwa se întoarce spre el cu un zâmbet forțat pe buze, și îi mângâie ușor capul.
Seonghwa - Probabil iar l-a enervat cineva. Ști, de când Wooyoung se ascunde de el, San nici nu mai poate gândi clar.

♛

: După ce Wooyoung a cerut o pauză în seara respectivă, s-a întâlnit cu Jongho următoarea zi, fiindu-i propus să lucreze undeva. Mai precis, la restaurantul pe care părinții lui Jongho îl dețineau. Era un restaurant elegant, destul de popular când venea vorba de petreceri sau întâlniri de afaceri, deci Wooyoung se potrivea de minune cu fizicul său bun și chipul său plăcut. Fusese acceptat rapid , mai ales pentru că Jongho i-a rugat pe părinții săi.

: A început să stea târziu la restaurant, așa că femeia îl ducea în fiecare seară la casa lui Jongho. Fiind nevoit să doarmă acolo. În scurt timp, a făcut un obicei din asta. Îi era mult mai ușor să facă acest traseu.

: Jongho îl lua mereu la o anumită oră de la muncă (,) ca să mănânce, apoi îl aducea înapoi într-o oră, ceva ce îl făcea atât de fericit. Era fericit să fie cu Wooyoung.