CONTROL || WOOSAN

El e Gyehyeon!

Wooyoung - Ce voiai să vorbim?
: Întreabă confuz, căci băiatul de abea ce ieșise de la un examen, iar San îl grăbise să se vadă numaidecât, de parcă ceva arsese în acel moment.

San - Am vrut să îți spun de mai mult timp, însă.. Nu am vrut să îți umplu capul cu asta înainte de a fi sigur că se va aproba.
: Acesta îl prinde de mâini, plasând un mic sărut pe dosul mâinii sale moi.
San - Nu voiam să îți fac speranțe, sau să te fac trist apoi.

Wooyoung - San, îmi vei spune, sau nu?
: Oftează, totuși rușinat puțin de gestul acestuia.

San - Când am fost la orfelinat, am observat cât de bine te înțelegi cu copii, și cât îi adori... Mai ales pe Kangmin.

Wooyoung - Treci la subiect, San..

San - L-am adoptat pe Kangmin.

: Wooyoung își pune ambele mâini pe gură, uimit plăcut de ceea ce auzise.
Wooyoung - A-asta e minunat, dar.. De ce ai făcut asta? San, nu poți să te joci..e un copil.

San - Știu!
: oftează.
San - Dar..îl iubești așa de mult, și e un copil atât de deștept și descurcăreț. Eu pot să îi ofer tot ce își dorește, și are nevoie pentru școală. Tu va trebui doar să fi lângă noi..

♛

: Câteva luni după ;

San - Ghiozdanul.
: Îl ridică, ajutându-l pe băiat să și-l pună în spate.

San - Pachetul cu mâncare, sticla cu apă.. : spune pentru el, în timp ce le introduce într-un buzunar din ghiozdanul liceeanului.
San - Și..atât.

: Kangmin își încheie ultimii trei nasturi de la cămașă, și se uită în oglindă.
Kangmin - E așa frumoasă..
: Mângâie materialul mânecii, văzând cum San îi zâmbește.

San - A fost a mea..
: Îi mângâie ușor capul, și merge în fața sa, punându-și mâinile pe cămașa sa.
San - Totuși, trebuie să arați mai rebel, altfel cineva se va lua de tine pentru că ești prea drăgălaș.
: Băiatul îi desface doi nasturi, ridicându-i puțin gulerul în sus, și îi dă cu mâna, părul pe spate , zâmbind larg.

Kangmin - Ai!? Frizura mea..

: Se încruntă, și îi împinge mâna, uitându-se în oglindă.
Kangmin - Prea dezordonat!
: Acesta apucă piaptănul, și își piaptănă părul, aranjându-și din nou bretonul lung ,făcându-i ochii să nu se mai vadă atât de bine.

Kangmin - Cui îi pasă dacă sunt prea drăguț ... nu?

San - Eh.. Poate cuiva, cândva..
: Chicotește, și își scoate portofelul.
San - Ține. : Îi înmânează niște bani pe ascuns ; - Nu-i spune lui Wooyoung.

Wooyoung - Ce să nu-mi spună?

: Se apropie, văzând cum San intră în panică,și îi prinde talia, sărutându-i buzele, și arătându-i agresiv lui Kangmin să plece, cu cealaltă mână .

: Kangmin doar îi pune în buzunar, și iese în fugă pe ușă, începând să fugă când Wooyoung iese afară pentru a-l striga să se întoarcă înapoi.

: Wooyoung se uită încruntat la San.

San - Și.. Te duc la facultate?
: Își scarpină jenat ceafa, văzând că acesta se abține din a-l lovi .

♛

: Kangmin își pune căștile în urechi, și pornește melodia sa preferată, apoi se așează pe o bancă, așteptând autobuzul.
: Într-adevăr, nu era așa prost încât să meargă pe jos când avea bani de autobuz. Nu-i așa?

Gyehyeon - Scuză-mă..
: Îl bate cineva pe umăr, arătându-i un zâmbet dulce.

: Kangmin își scoate o cască din ureche, privindu-l pe necunoscut.

Gyehyeon - Asculți cumva melodia 2 kids?
: Remarcă, fiind motivul pentru care îl și deranjase.

: Kangmin aprobă.

Gyehyeon - Taemin e cântărețul meu favorit.. Astăzi mi-am uitat căștile acasă, și am auzit că tu îi asculți melodia..pot să ascult cu tine?
: Îi explicase rapid, făcând niște ochi de cățeluș.

Kangmin - Normal.
: Se întinde puțin, punându-i casca în ureche, zâmbind larg mai apoi, cât se făcea din nou comod.

: Când autobuzul venise, Gyehyeon îi dă casca înapoi băiatului, ridicându-se. Ascultaseră deja un playlist întreg, doar cu numele lui Taemin.

Kangmin - Urci aici?
: Îi atrage atenția.

Gyehyeon - Da, și tu?

: Kangmin aprobă.
Kangmin - Merg la liceu..
: Cei doi intră, și se așează unul lângă altul, continuând să vorbească.

Gyehyeon - Hm..nu te-am mai văzut până acum. Merg mereu la liceu cu acest autobuz, însă nu mi te amintesc.

Kangmin - Ah- e pentru că până acum am fost la un alt liceu. Am trăit la orfelinat.

Gyehyeon - Oh. Înteleg, îmi.. pare rău dacă am spus ceva ce te-a întristat. Am auzit la știri că mulți copii sunt agresați în orfelinate..

Kangmin - Este în regulă, nu m-a întristat ceea ce ai spus. În plus..mereu am crezut că totul se va schimba în bine. Cât despre ultima parte.. Erau ceva băieți mai mari care se luau de mine, însă amicii mei mă apărau.

Gyehyeon - Atunci..sunt sigur că totul va fi bine! De acum va fi, pentru că sunt amicul tău.
: Îl bate pe umăr.

Kangmin - Chiar?

Gyehyeon dă din cap aprobator.
Gyehyeon - Dacă stai cu mine la liceu, nu vor avea nici curaj să spună ceva urât spre tine. Crede-mă!
: Se bate în piept, făcându-l pe Kangmin să râdă încet.

Kangmin - În regulă. Atunci voi sta cu tine. Oricum nu am alți prieteni..

♛

: San și Wooyoung așteptau de câteva minute bune la poarta liceului ,ca Kangmin să iasă.
: Într-un sfârșit, acesta se arată de după poartă, împreună cu Gyehyeon.

: San îl bucnește pe Wooyoung, văzând cum aceștia merg spre ei.
: Kangmin îi îmbrățișează pe rând pe aceștia, uitându-se mai apoi în spate, către amicul său.

San - Kangmin, cine este acesta?

Kangmin - El e Gyehyeon! E noul meu amic. Îi place să asculte melodiile lui Taemin!
: Le răspunde, entuziasmul văzându-se pe fața sa, cât Gyehyeon saluta fluturându-și mânuța spre ei.

San - Bună Gyehyeon, noi suntem părinții adoptivi ai lui Kangmin. Ne bucurăm că are un amic deja.

Kangmin - I-am spus..

Wooyoung - Ați avut timp să vorbiți, eh?
: Râde.

Gyehyeon - Da, Kangmin mi-a spus despre orfelinat. Așa că i-am explicat că dacă stă cu mine, nimeni nu va avea tupeu să îi spună ceva rău. Doar eu sunt Gyehyeon! Și singurul Jo junior!

: Wooyoung chicotește, amintindu-și de San . Și el era la fel de înfumurat și sigur pe sine.

"Sunt Choi San, considerat cel mai arătos bărbat ! "

♛