nu mai sunt Choi San, sunt Jung San

298 35 10
                                    

: Wooyoung iese dimineață pe ușa casei, dând iar de San

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

: Wooyoung iese dimineață pe ușa casei, dând iar de San. Acesta stătea aproape dormind, rezemat de portbagaj.

: Wooyoung zâmbește la imaginea pe care acesta o prezenta, și merge cu pași mici spre el. Cu un chip senin, Wooyoung își ridică mâna, și își trece degetele peste obrazul șatenului, făcându-l să își deschidă ochii.

Wooyoung — Bună dimineața.
: Râde de expresia alarmată pe care cel mai mare i-o dădea în momentul de față.

San — Mergi la facultate, nu?
: Ia o poziție de drept, uitându-se serios la brunet. Spera că Wooyoung are școală , și că nu se trezise așa devreme pe degeaba. Somnul era ceva ce îi plăcea mai mult ca orice, ei bine, cu excepția câtorva lucruri.

Wooyoung — Da, de ce ai venit aici așa dimineață?

San — Ce bine! Vreau să te duc eu . Am sperat că vei fi aici, și că nu ai plecat deja..

Wooyoung — Cred că e mai bine să merg de unul singur.
: Dă din umeri.
Wooyoung — Nu vreau să te deranjezi umblând așa după mine toată ziua. În plus, ce ți-am spus ultima dată, îmi pare rău pentru unele, dar altele au fost reale, San.

San — Nimic, nimic real, fără scuze.
: Dă din mâini repetat.

Wooyoung — Dar faptul că nu suntem la fel e real.

San — Ești băiat?

Wooyoung — Sunt sigur că sunt.
: Chicotește.

San — Deci ești om?
: Își așează mâinile pe obrajii săi, privindu-i ochii de aproape.

: Wooyoung aprobă confuz.

San — Păi ..eu sunt băiat, deci sunt om. Atunci, cum nu suntem la fel?

: Wooyoung îi îndepărtează mâinile, și oftează cu un zâmbet pe față .

Wooyoung — Acum.. Cine ești tu?
: Își pune mâinile în sân, ținându-și strâns cărțile.

San — ..ce vrei să spui?
: Se încruntă.

Wooyoung — Ești Choi San, fiul unui om de afaceri atât de bogat , care îl are ca servitor pe unul din amicii mei, Jongho. 

San — Defapt, am preluat compania..
: Își scarpină ceafa, văzând cum lui Wooyoung îi piere zâmbetul.

Wooyoung — Exact. Iar eu sunt un nimeni.

San — Să nu aud asta!
: Îi ia rapid cărțile din mâini, și merge spre portieră, apoi o deschide, luând ghiozdanul pe care îl cumpărase încă din prima zi.
San — Tu ești Jung Wooyoung, ești cel mai dulce, deștept, drăguț, și arătos băiat pe care îl cunosc.
: Acesta așează cărțile înăuntru, și merge în spatele celui mai mic, așezându-il pe umeri .

Wooyoung — De ce l-ai luat?
: Băiatul râde, lăsându-și privirea spre asfalt, ceea ce îi dăduse lui San de înțeles că acesta e rușinat, și că îi place. Era adevărat, chiar îi plăcea, și mai ales pentru că acum nu avea să își mai țină cărțile în brațe mereu.

San — L-am luat de atât de mult timp, dar ne-am certat, și nu știam dacă îl vei accepta...
: Dă din umeri.
San — E confortabil?

; Wooyoung aprobă.
Wooyoung — Îți mulțumesc.. Sper că pot să te răsplătesc vreodată, dar sunt sigur că nu aș avea cu ce..

San — Ai.. Avea.
: Îi vine o idee acestuia.

: Wooyoung își ridică lent privirea spre el.
Wooyoung — ..din păcate nu am bani.

San — Nu am nevoie de bani, Wooyoung.
: dă acesta dintr-o mână, era absurd, voia multe lucruri, însă doar bani nu își mai dorea.

Wooyoung — Și anume, ce atunci?

San — Mă vei lăsa să te însoțesc când mergi la facultate, și când ieși, și! Să vii cu mine să mâncăm împreună după ore.
: Acesta îi propune, fericit că Wooyoung avea o datorie la el.

Wooyoung — San, am mult de învățat dacă vreau să trec de examenele de luna viitoare. Sunt cu capul în cărți toată ziua.
: Oftează exasperat.

San — Te voi ajuta să înveți! Îți voi găsi un învățător.
: Vine cu o idee.

Wooyoung — Prea scump, San, nu vreau să creadă ceilalți că profit de șeful unei companii.

San — ..deci..

Wooyoung — Deci , nu accept nimic din toate astea.
: Dă să plece, însă țipătul de nervi al lui San îl oprește .

San — Doar pentru că sunt Choi San ?!

Wooyoung — Exact, San.

San — Păcat! 
: Își scoate portofelul din buzunar, apoi bagă mâna în el, scoțând pe rând toți banii din el, și aruncându-i pe jos.
San — Uite ! Nu mai am bani acum, Wooyoung, acum pot să vin cu tine?

: Wooyoung îl privește șocat, însă puțin amuzat. San chiar își aruncase toți banii doar ca să îl însoțească la facultate. Era atât de iresponsabil și copilăros acum.

San — Pune-mi orice nume vrei. Uită cum mă cheamă, nu mai sunt Choi San, acum sunt Jung San.
: Se apropie de el, și îi prinde mâna.
San — Sau.. O să fac ceva ca (,) compania să dea faliment.

Wooyoung — San, e în regulă, poți să vii.
: Acceptă acesta, fiind puțin speriat că San ar putea să vorbească serios.

Wooyoung — Dar vom merge pe jos. Nu vreau să fiu văzut în mașina ta.

San — Vrei să îmi schimb mașina? E prea luxoasă, eh?

Wooyoung — E în regulă, doar că ceilalți chiar ar crede că e ceva ciudat.

San — În regulă, atunci, să mergem!
: Îi arată un zâmbet larg.

Wooyoung — Bine.
: Îi zâmbește și acesta la rândul său.

CONTROL || WOOSANUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum