CONTROL || WOOSAN

Jongho

: Jongho iese dimineață cu zâmbetul pe buze din casă, vrând neapărat să îl întâlnească pe Wooyoung. Aceștia nu sunt chiar cei mai buni prieteni, însă atunci când aveau nevoie de ceva, apelau mereu unul la celălat. Știa că Wooyoung e mai retras, și că nu comunică atât de mult, însă simțea mereu că doar el e cel pe care îl vrea în dreapta sa. Îl vedea pe Wooyoung ca pe cea mai importantă persoană din viața sa.

: Mereu când acesta era trist, era de ajuns ca Wooyoung să îi dea un mesaj, că starea sa de spirit se schimba radical. Toate astea, până când acum, de ceva timp, băieții vorbeau tot mai rar. Părea că Wooyoung e bulversat de ceva, și mereu ocupat.
: Poate era doar școala, poate că nu se descurca iar cu banii, sau poate că era obosit din cauza job-urilor part-time pe care le avea.

: Băiatul ajunge pe aleea unde se afla casa lui Wooyoung, însă de la un punct, acesta se oprește din a înainta.
Ochii săi zăresc o mașină de culoare neagră , parcată exact lângă gardul mic, vopsit în alb, care înconjura casele de pe acea stradă.

: Numărul de înmatriculare îl făcuse rapid să gândească. Acela chiar era bolidul lui Choi San, sau cum îi spunea el, 'stăpânul cel tânăr'. Ce căuta acesta din nou în preajma lui Wooyoung? Ultima dată, îi văzuse certându-se, iar acum, mașina acestuia e în fața casei sale la o oră atât de devreme. Ori San se trezise devreme, ceva ce era neobișnuit după cum știa, ori...acesta dormise cu Wooyoung.

Jongho — Nu!
: Își scoate rapid telefonul , și îl apelează pe Wooyoung, care îi răspunsese destul de repede, de asemenea. Se pare că până atunci totul era bine.

Jongho — Wooyoung? Alo?
: Rostește acesta speriat.

Wooyoung — Wow, e așa de dimineață, de ce ai sunat, Jongho? S-a întâmplat ceva?

Jongho — Unde ești?

Wooyoung — Acasă... Mă pregătesc să merg la Yeosang .

Jongho — Oh, deci ești cu Yeosang?

Wooyoung — Nu, el așteaptă la Seonghwa acasă.

Jongho — S-Seonghwa?
: Se bâlbâie puțin acesta, însă își revine rapid în fire. Seonghwa era fratele vitreg a lui Choi San.

Wooyoung — Ce se întâmplă? Ești în regulă?

Jongho — Am văzut o mașină în fața casei tale. De aceea am întrebat..

: Wooyoung tace pentru câteva secunde, făcându-l pe Jongho să vorbească iar.

Jongho — M-am îngrijorat, atât. Ști că țin la tine, ști că îmi pasă de tine.
: Îi vorbește pe un ton jos, calm, știind că Wooyoung are să se gândească bine la acele cuvinte înainte să facă ceva. Tot ce dorea Jongho era ca Wooyoung să nu aibă nici o legătură cu familia Choi. Mai ales cu San.

: Jongho muncea ca mâna dreaptă a tatălui lui San, însă de când acesta a plecat peste hotare, și l-a lăsat pe San la conducere , Jongho nu o prea dă pe la casa familiei, sau pe la firmă. Avea o ură pentru acest Choi San, care se credea cel mai bun, crezând că el deține totul, și va avea tot ce își dorește.
: Era absurd, însă era gelos pe tot ce avea San. Nu din cauză că el ar fi o persoană răutăcioasă, însă San îi făcuse în trecut multe zile grele, fiind aproape concediat din cauza unor lucruri grave pe care scesta le-a făcut, apoi l-a tras pe el la răspundere.

Jongho — Promite-mi că o să-mi spui totul, bine? Vreau să știu cu cine te vezi. Sunt îngrijorat..

Wooyoung — În regulă Jongho.. Te rog să nu te îngrijorezi. Sunt în regulă, vom vorbi după ce vin de la Yeosang dacă vrei. Sunt liber atunci.

Jongho — Bine. Te iau de acasă la 3.
: O ultimă replică, apoi închide apelul.

: Băiatul trage ușor aer în piept, și pornește spre casă, planul său de a-l scoate pe Wooyoung în oraș fiind compromis. Era un prost să gândească că Wooyoung l-ar aștepta pe el. Dar știa că va schimba asta. Îl va avea pe Wooyoung pentru el la final.

♛

: San își trece ușor mâna peste talia lui Wooyoung, întorcându-l spre el.

San — Cine era?

: Wooyoung evită întrebarea, și se ridică în șezut.
Wooyoung — Parcă spusesem că tu dormi pe canapea. De ce acum ești în patul meu?

San — Am vrut să dorm cu tine.

Wooyoung — Nu face asta. Mă minți..
: Se ridică din pat, făcându-l pe San să îl prindă rapid de mână.
Wooyoung — Nu-mi place asta, San.

San — Nu te supăra pe mine, nu aveam de gând să îți fac ceva.

: Wooyoung ezită iar să îl privească, și îl împinge pe pat. San nu s-ar fi lăsat așa ușor, însă nu dorea să îl sperie mai mult pe brunet.

San — Știu că te-am speriat ieri, dar așa sunt eu..

: Era adevărat, Wooyoung se speriase puțin de acel comportament , însă nu îi displăcuse total să fie controlat de San.
:Chiar dacă așa era el, scundul își amintise că atunci când a rostit "mă rănești" , San s-a oprit fără să se mai gândească. Poate se putea schimba, nu-i așa?

Wooyoung — Cred că e mai bine să stăm departe unul de altul ceva vreme.. Vreau să mă gândesc.

♛