: Unde San se îndrăgostește de Wooyoung, însă acesta se ascunde de el, din cauza statului său sărăcăcios, făcându-l pe San să-l urmeze oriunde, devenind ca o umbră a băiatului.
22 octombrie 2020 ☐
31 decembrie 2020 ☑
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
: Wooyoung era la muncă. El și Yeosang nu aveau prea mulți clienți, fiind o oră târzie, așa că se gândesc să închidă într-o oră. Acest plan se chimbase însă când Seonghwa și San intră pe ușa barului, cu zâmbetele largi afișate pe fețele lor.
: Yeosang se rușinează instant, fiind văzut că își aranjează alarmat hainele și părul.
San — Woo! : Îl salută gălăgios pe acesta, și se apropie cu pași mari de el, făcându-l pe Wooyoung să râdă cu poftă.
: Pe de altă parte, la ceilalți, Yeosang a fost cel care se apropiase primul de Seonghwa. În ultima vreme, cei doi nu s-au văzut prea mult, însă Seonghwa a avut grijă de la depărtare de blondin. : Pentru ei lucrurile mergeau destul de rapid, chiar dacă lui Yeosang nu îi plăcea asta, căci avea nevoie de mai mult timp pentru a-l cunoaște pe băiat. Chiar dacă îl plăcea nespus, Seonghwa era tot mai însetat pe zi ce trecea, asta făcându-l pe Yeosang să stea departe de Seonghwa uneori.
Seonghwa — Mi-a fost dor de tine. : Șatenul înghite în gol când primește privirea aceea dulce din partea lui Yeosang, pentru care se topește pe propriile picioare.
Seonghwa — Pot să te sărut? : Întreabă, prinzându-l pe acesta de umeri cu ambele mâini.
Yeosang — Nu, Seonghwa.. : Dezaprobă exact cu câteva secunde înainte ca șatenul să se apropie pentru a-l atinge .
: Wooyoung vine cu ideea de a se așeza la o masă, însă Seonghwa susținea că va pleca la o întâlnire cu Yeosang, așa, Wooyoung fiind nevoit să fie dus acasă de San.
: Cei doi urcă în mașină. San pornește motorul și începe să conducă spre casa acestuia. Văzând că începe să plouă, își pornește ștergătoarele, și îi lasă o mică privire celui mai tânăr, urmând să fie mai târziu atent la drum.
San — Aș spune ceva, însă nu știu ce..
Wooyoung — Atunci nu spune. : Dă din umeri, confuz de comportamentul lui San. Era ciudat că San nu avea nimic de zis. Mereu avea el ceva de comentat, nu-i așa?
Wooyoung — S-a întâmplat ceva?
San — Nu chiar. : Dezaprobă, și oprește mașina, fiind ajunși în fața casei lui Wooyoung.
Wooyoung — Deci.. Voi pleca atunci. : Își freacă lent degetele de gât, făcând ca acea parte să devină roșie. San începuse să privească atent ceea ce Wooyoung își făcea, cu un zâmbet în colțul gurii.
San — Pielea ta se inroșește așa rapid. : Acesta îi prinde bărbia cu două degete, privindu-i gâtul. San — Ai o piele sensibilă?
