Totul pana la cuvinte

Capitolul 4. *Mark?*

     * O trag lana mine ...*

     O trag langa mine intr.o imbratisare de urs. Ii aud suspinele si.mi vine sa intru in pamant.

     Tiffany P.O.V.

     Nu.mi venea sa cred ceea ce am vazut, nici nu voiam. Chiar daca eram in bratele lui totul parea rece.

     Stai putin.... Chiar e rece, cu cat il strang mai tare imi dau seama ca este rece ca gheata..

     WTF?!!! " fugi" imi spune o voce din capul meu.. Nu stiu de ce, dar prefer sa o ascult. Il vad pe Jackson cum se uita la mine nedumerit, dar simt cum totul devine si mai rece in jur "FUGI!!" De data asta nu mai trag de timp si alerg cat pot de repede... Il vad pe Jackson cum alearga dupa mine dar nu.mi pasa.

     In timp ce alergam ma uitam peste tot in jur si nu intelegeam de ce doar eu ma port ca o nebuna. Adica, heiii oameni buni, nu vedeti ca e ceva neinregula?!! Cu fiecare om de care ma ciocneam, mi.am dat seama ca totul devine si mai rece, efectiv puteam vedea cum ingheata bauturile celor de pe terase.

     Intr.un sfarsit mi.am dat seama ca toti erau inghetati, adica era ca si cum timpul s.ar fi oprit si peste planeta s.a lasat o ceata albastra... Eram foarte speriata, cand dintr.o data am simtit o caldura in spatele meu.. Cand m.am intors..

     Jackson P.O.V.

     Simt cum Tiffany incepe sa fie tot mai rece.

     - Esti bine?

     - Da, dar nu ti se pare ca e cam rece aici?

     - Poftim? Despre ce vorbesti? Uite ce cald e...

     - Nh, nu .. Eu...

     Vad cum pielea incepe sa i se albastreasca usor si nu termina sa spuna ce are de zis cand .. Efectiv cade dar eu o prind inainte.

     - Tiffany?

   

     Era ca si cum ai tine in brate un cub de gheata care nu se topeste... Ochii ei erau deschisi si gura intredeschisa ( pentru ca voia sa.mi zica ceva dar a cazut) . Era infricosator, parca era un mort bagat la congelator. I.am inchis ochii si gura, i.am pus ochelarii pe ochi si  parul pe fata pentru a mai masca din pielea ciudata si am urcat intr.un taxi.

     Am ajuns la cel mai apropiat spital. Imediat i.au pus tot felul de perfuzii si alte chestii ciudate. Toti erau in panica si vorbeau despre nu stiu ce medic.

     In scurt timp un tinerel de vreo 24 de ani apare pe hol. Are parul brunet , ochii avand o nuanta ciudata de portocaliu, imi aminteste de cineva, dar nu sunt sigur.

     - Hei, tu esti cu fata aia? * spune el in timp ce arata catre salonul unde era Tiffany*

     - Da, tu esti un fel de doctor sau ceva? * frate, tipu nici nu purta vreun halat dala alb . Era imbracat in niste blugi si un tricou negru mulat cu decolteu in V. ( sigur nu e doctorul)*

      - Ceva de genul... :)

      - Aha, scuze ca intreb, dar asta e culoarea ta naturala la ochi?

     - Ce? A,..a.. Astea.. Pai...sunt lentile.. Da da lentile de.. Contact coll-lorate, da, colorate.

     Apoi a intrat in salon. S.a asezat langa Tiffany si i.a pus mana pe frunte. Dupa 5 minute vad cum incet-incet pe langa mana lui, culoarea pielii revine la normal...

     Tiffany P.O.V.

     Cand m.am intors, am vazut un barbat aratos, brunet, intr.un tricou negru mulat cu decolteu in V, ochii avand o nuanta de caprui foarte foarte deschis , aproape portocaliu. Cum l.am vazut am sarit ca arsa, insa in preajma lui era foarte cald, parca nu voiam sa fug....

     - Hei, Tiffany , nu? * spune cu o voce fermecatoare*

     - Ăm .., da... Tu?!?.. .

     - Ah, scuze, eu sunt Mark

     - Ok, pai bun venit in rodul imaginatiei mele!* in niciun caz nu are cum ca asta sa fie real*

     - Poftim?! ... Aaa ( incepe sa chicoteasca) Asta nu e imaginatia ta, eh, poate putin....

     - "poate putin" ? Tu nu vezi ceata asta, nu simti frigul asta, nu ti se pare ciudat? Adica doar suntem in Paris, si e vara...

     - Poftim ce ai zis? :))) Unde suntem?

     - Cee? * spun furioasa* Sti tu, Paris, Franta, Europa, aici pe pamant ce naiba...

     - Esti sigura?

     - Daca sunt sigura? Logic, ca doar nu m.am transportat intr.un univers paralel...

      - Nu ai facuto, adica poate sa fie interpretat si asa... Dar vezi tu..

     - Sti ceva?! Se pare ca oricum tu esti inteligentu' asa ca spune.mi tu ! * spun intrerupandu.l*

     - Cu mare placere * spune luandu.ma de mana*

     Am simtit o caldura interioara, o pace... ce a fost asta?

     Cand deschid ochii ma vad pe un pat de spital conectata la nu stiu cate aparate bipăitoare... Il vad de cealalta parte a geamului pe Jackson ce se uita ciudat la.. Stai , unde se uita? Imi intorc capul in aria lui vizuala si il vad pe Mark langa mine pe scaun.

     - MARK?*spun inspaimantata*

     - Hei Tiffany, nu stiam ca ma cunosti, unde ne.am mai intalnit? * spune calm*

     - Poftim? Cum adica? Erai acolo, cu mine in universul ala paralel caruia ii putem spune si asa dar nu asta e defapt... * spun luand o gura mare de aer dupa*

     - Uite, cred ca nu te mai tin minte, dar sigur ne.am intalnit undeva,.. Pentru ca nu mi.ai sti numele..

     - Poftim.. Dar tocmai... * spun dar sunt intrerupta de Jackson care intra in salon*

     - Hei, bine ca ai venit, uite iao pe prietena ta, nu are nimic. * spune Mark vesel*

    

     A plecat foarte repede din salon iar Jackson ma tot intreba ce s.a intamplat. Nu i.am spus adevarul, nu vreau sa par o nebuna.

     Am ajuns acasa, am facut un dus si m.am pozitionat pe balcon cu o cana de ceai in mana. Vantul se izbea rece de fata mea si imi inconjura corpul, dar nu ma deranja, nimic nu se compara cu 'frigiderul' din 'visul' meu...

     Priveam turnul Eifel plin de luminite si toata agitatia orasului...

     Simt o caldura in spate si stiu ce inseamna asta... Sigur a venit Jackson sa.mi explice ce cauta cu mimoza aia, dar nu am chef de el...

     - Unde ne.am intalnit? * intreaba*

     - Vrei sa pleci odata si sa ma lasi in pace?! * spun in timp ce ma intorc, dar Jackson nu era acolo, usa de la balcon era inchisa...* Stiu ca vrei sa ma sperii!!

    

     Apoi un vant puternic deschide usa balconului , intrand in camera mea, lumina stinganduse ... Involuntar am scapat cana cu ceai cazand in genunghi. * Unde ne.am intalnit?* se auzi din nou vocea ca si cum ar fi fost deasupra mea. Ma simteam ingrozita si am inceput sa tip si sa urlu. Se auzeau batai in usa ale tatei si ale lui Jackson, dar usa era incuiata.... * Unde?* se auzi vocea aproape urlat.

     - Nu stiu... Nu stiu... * spuneam printre lacrimi..., apoi am vazut cum o perna zboara pe sus din pat.. Apoi lumina s.a reaprins iar tata si Jackson au intrat in camera*

     Dupa ce m.au ridicat de pe jos, m.as asezat pe pat reflectand la ceea ce tocmai s.a intamplat... Mi.am amintit de perna si m.am uitat in locul in care era pusa... Apoi cand l.am vazut, mi.am dat seama ca sub perna a fost mereu locul unde imi ascund....

  * Heii, nu am mai postat de foarte foarte foarte mult timp un capitol pentru aceasta carte , asa ca m.am gandit ca acum este momentul potrivit. Sper sa va placa  adaugarea supra-naturalului ... :) :* :* ฅ'ω'ฅ