⠀⠀⠀⠀Regatul Zinsen ─de la apus și răsărit în aceeași secundă, căci milieniile trec de-a pururi peste el─, foc din mare zugrăvit cu otravă, focul stelelor, este unicul loc unde trupurile sunt îmbrăcate cu păcate, regrete, dureri și culori. Aurele stă...
Btw, acest capitol este dedicat dragei noastre Oizys, aka --agape__
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Nu ți-e frică de moarte? Sau te păcălești singură?" ─ Ilyra ─────────────────────
⠀⠀⠀⠀Scrâșnitul creat de cele două săbii care s-au izbit una de cealaltă se auzi ascuțit. Kisan și Oizys se aflau undeva într-un câmp deschis, având o luptă amicală, un lucru obișnuit de când șatena a ajuns să locuiască la o cabană la doar câteva sute de metri distanță de ascunzătoare. Astea au fost insistențele ei, până la urmă, și anume să stea cât mai departe de toată zarva și circul creat de prea multe persoane. Se mulțumea să stea acolo, chiar dacă Kisan își găsea uneori să stea pe capul ei. Bineînțeles că și el avea misiune de la Ilyra să n-o lase tocmai singură pe nou venită, având în vedere că era puțin căutată.
⠀⠀⠀⠀Kisan se mișca chiar grațios cu sabia între degete, de fiecare dată când se ferea părând că mai mult dansează degajat decât că luptă. Ăsta era un stil care îl ajuta în marea parte a timpului să inducă adversarul în eroare, pentru că la cum își plimba sabia niciodată nu știai unde te poate lovi. În schimb, în gesturile de atac sau ezitare se citea experiența unui războinic ce a avut parte de antrenamente aspre, în ciuda faptului că n-a mers pe front. Se mișca sigur, ataca într-o manieră aspră, cu forță și era agilă.
⠀⠀⠀⠀Kisan era pana ce dansa pe suprafața unei ape liniștite, iar ea era adierea de vânt ce o tulbura.
⠀⠀⠀⠀── Totuși, niciodată n-am putut înțelege de ce ai părul verde la vârfuri, blondinul i se adresă relaxat.
⠀⠀⠀⠀Tocmai ce evită un atac frontal și îi atinse ușor abdomenul prin materialul cămășii de in. Ea pufni, iar vârful sabiei sale se află în nici măcar un moment la ceafa lui.
⠀⠀⠀⠀── Madukia e de vină, aruncă o privire în trecere către ghemotocul de blană verde ce stătea pitit printre frunzele unui copac de la câțiva metri distanță. Acum câțiva ani cine știe ce avea de era în stare să mănânce orice i se părea comestibil. Mi-a și ronțăit degetele de-am ajuns cu ele julite și bandajate. Dimineața următoare, când mă trezesc, văd că îmi molfăie șuvițele de păr ca din senin. Aveam vârfurile și mai verzi decât acum. Dacă nu o opream, ajungeam să arăt ca o broască râioasă.
⠀⠀⠀⠀Kisan se răsuci pe câlcâie și-și izbi din nou sabia de a ei, privind în ochii ei ca de cărbune. Două flori de cireș strălucind într-un abis negru. Nimic nu putea să meargă mai bine decât asta în momentul în care păru că-și pierde atenția de pe ea. O capcană frumoasă, până la urmă, dar tot se trezi în punctul în care era aproape de a fi lovit într-o zonă vitală.
⠀⠀⠀⠀── Copii, lăsați un pic joaca, avem nevoie de ajutorul vostru.
⠀⠀⠀⠀Vocea lui Gin se auzi moale, stând sprijinit chiar se copacul unde era și Madukia, ghemotoc de blană care ajunse după umerii săi, privind cu ochi mari la cei doi. Oizys își puse sabia în teacă, pe când blondinul o mai plimbă puțin prin aer, destul de absent la prima vedere.
