⠀⠀⠀⠀Regatul Zinsen ─de la apus și răsărit în aceeași secundă, căci milieniile trec de-a pururi peste el─, foc din mare zugrăvit cu otravă, focul stelelor, este unicul loc unde trupurile sunt îmbrăcate cu păcate, regrete, dureri și culori. Aurele stă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„După ce am trecut prin focurile iadului, o lovitură de bici e doar gustul acru de pe vârful limbii înainte să dai de naiba.” ─ Mellura ──────────────────────
⠀⠀⠀⠀Câteva seri mai încolo, Mellura se găsi plimbându-se pe la miezul nopții prin sat. S-ar fi declarat singură dusă cu sorcova, căci teoretic trebuia să nu se expună prea mult, mai ales după nebunia ce a avut loc cu aproape o lună în urmă. Dar lăsă astfel de restricții la o parte, fără a-i păsa nici măcar de posibilul scandal care va urma mâine dimineață cu Jun. Știa că avea s-o ia la rost în legătură cu asta.
⠀⠀⠀⠀Aerul rece conferea o stare de lentoare, de parcă timpul însuși înghețase, o curstă subțire ce dădea să te cuprindă, să creeze un sentiment de neliniște interioară, ceea ce păți și tânăra. Cu mâinile-n sân, uită de un mic detaliu, și anume că trebuia să aibă, totuși, grijă la ce se întâmplă în jur. Ei bine, asta a fost cea mai mare greșeală a ei pe acea seară.
⠀⠀⠀⠀Cu tactică și forță, cineva din spate a lovit-o între omoplați, moment în care totul a devenit brusc blurat, iar apoi negru. Căzuse în genunchi, dar un braț îi înconjură talia. Respectivul îi înconjură umerii și spatele genunchilor, iar apoi o ridică cu ușurință în brațe.
⠀⠀⠀⠀── Sper că n-ai dat-o în bară, vocea calmă a unui alt bărbat din spate se auzi încet.
⠀⠀⠀⠀── Tot nu înțeleg de ce a trimis doi dintre cei mai buni oameni de la palat pentru... așa ceva, cel ce o ținea pe tânără mustăci. Nu pare în stare de nimic.
⠀⠀⠀⠀── Cine știe, dădu blondinul mai subțire din umeri. O fi fost regele prea precaut, o fi vrând să nu scape. Nu te plânge, n-am mai ieșit pe teren de când răposatul său tată a mers în război, ochii albaștri ai tânărului sclipiră vag. Și presimt c-o s-o facem pe bune cât de curând. Acum hai să mergem până nu se trezește.
***
⠀⠀⠀⠀── Pe unde mama naibii ai lăsat cârpele alea? bombăni Jaekane după Gin.
⠀⠀⠀⠀── Ultima dată le-am văzut pe sârmă, la uscat, vocea blândă a brunetului se auzi din bucătărie.
⠀⠀⠀⠀── Aici!
⠀⠀⠀⠀Taekane tocmai ce puse mâna pe cârpele menținate mai devreme și le azvârli fix în fața geamănului său, care rămase cu mâinile în aer după ce simți materialul umed pe fața sa.
⠀⠀⠀⠀── Nu poți sta și tu liniștit nici măcar puțin? întrebă înapoi Jaekane, indignat, cu cârpele în mâini, în timp ce curăța săbiile.
