⠀⠀⠀⠀Regatul Zinsen ─de la apus și răsărit în aceeași secundă, căci milieniile trec de-a pururi peste el─, foc din mare zugrăvit cu otravă, focul stelelor, este unicul loc unde trupurile sunt îmbrăcate cu păcate, regrete, dureri și culori. Aurele stă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
❞ Nu voi apune atât de repede.❝ ───────────────────────
⠀⠀⠀⠀Aerul răcoros din miezul nopții se izbi de pielea dezgolită a fetei care tocmai ieșise din băile termale de lângă regat. Se afla în partea de Sud, iar apele erau situate la câteva sute de metri de cel mai înalt munte din jurul Regatului Zinsen, într-un câmp deschis, chiar la ieșirea din pădure. Singura lumină cu ajutorul căreia puteai distinge ceea ce te înconjura era cea a Lunii și a stelelor care pâlpâiau pe cer.
⠀⠀⠀⠀Odată ce călcă pe iarba moale, își întinse mâna până la hainele agățate într-o creangă. Și le trase pe ea, iar după ce își puse peste bluza neagră mulată o haină specific bărbătească, o legă cu un șnur verzui în jurul taliei. Abia atunci, părul de un violet închis se desprinse din cocul lejer făcut chiar de către ea înainte de a intra în apă. Șuvițele lungi până la șolduri i-au alunecat pe spatele drept, dar ea le prinse la loc cu o ață roșie. Luă și pălăria de bambus de pe jos și o lăsă să îi cadă pe spate, prinsă în jurul gâtului cu o simplă sfoară subțire.
⠀⠀⠀⠀La fel ca în fiecare seară, Mellura păși din nou înspre pădure, afundându-se printre copacii încărcați de frunze și flori, fără a mai ține strâns între degete mânerul sabiei ce-i stătea la brâu. Crengile foșneau sub adierea lină a vântului, sunetul specific relaxând treptat corpul ei încordat. Doar pe timp de noapte își permitea să lase garda jos, doar atunci era liniște deplină și putea avea câteva ore de tihnă după care tânjea întreaga zi. Încerca pe cât posibil să treacă peste fiecare rădăcină a vreunui copac, deși era de mult obișnuită cu asemenea seri, deci știa pădurea ca-n palmă.
⠀⠀⠀⠀Ajunse în mijlocul pădurii, iar acolo se opri în fața celui mai gros trunchi de copac, privirea ei ridicându-se de-a lungul înălțimii sale, până la corola plină. Păși până în dreptul copacului și se puse în șezut lângă acesta, sprijinindu-se cu spatele de trunchi. A fost o zi destul de calmă în comparație cu altele, deci se putea spune că nu a fost nevoie de prea mult efort pentru a-și limpezi în totalitate mintea înainte de a adormi.
⁕⁕⁕
⠀⠀⠀⠀Ziua următoare se anunța ca fiind destul de agitată. Era multă forfotă în piața din centrul satului, și ăsta era și motivul pentru care Mellura prefera să meargă cât mai rar pe acolo.
⠀⠀⠀⠀Chipul ei palid era ascuns sub pălăria de bambus pe care o puse pe cap de această dată, cu părul prins într-un coc mai strâns, în așa fel încât să nu iasă în evidență. Se opri în fața unei tarabe cu oglinzi și-și privi chipul pe sub pălărie. O văzu, preț de o secundă, pe mama ei, cu privirea sa blândă pictată în nuanțele cerului și zâmbetul cald.
