⠀⠀⠀⠀Regatul Zinsen ─de la apus și răsărit în aceeași secundă, căci milieniile trec de-a pururi peste el─, foc din mare zugrăvit cu otravă, focul stelelor, este unicul loc unde trupurile sunt îmbrăcate cu păcate, regrete, dureri și culori. Aurele stă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
❞ Atâta timp cât mă simt în apele mele luptând, de ce ar trebui să port o rochie simandicoasă doar de dragul înfățișării?❝ ── Oizys ──────────────────────
⠀⠀⠀⠀La curtea regală, încă de dimineață se simțea freamăt, mai ales în spațiile pentru antrenament. Soldații și-au început luptele de la prima oră a dimineții, iar zorii zilei luminau totul încetul cu încetul de după linia orizontului. Totuși, nu-i împiedica pe bărbații îmbrăcați în armuri lamelare o amărâtă de dimineață mai rece.
⠀⠀⠀⠀Chiar pe holurile palatului se auzeau în ecou niște pași ușori care se îndreptau înspre Camera Consiliului, locul unde se adunau așa-zișii ─cel puțin unii dintre ei─ înțelepți cu un rang mai înalt și cei ce aveau sub stăpânire niște pământuri importante, aceștia fiind bineînțeles aleși de însuși regele și sfătuitorul său regal.
⠀⠀⠀⠀În sală, atât regele cât și restul bărbaților o așteptau pe fiica sfătuitorului regal, cea mai bună antrenoare a soldaților și singura femeie de acolo, ce-i drept. Toată lumea fuse contra acestei poziții pentru o fată, o copilă în ochii lor, pentru cineva atât de slab și lipsit de apărare. Până la urmă, cine, dintre cei care au trăit întotdeauna cu impresia că femeile sunt niște ființe slabe, ar fi crezut că sunt în stare să lupte cu o tărie mai mare decât cea a bărbaților? Adevărul era că puține erau în stare de asta, iar cele care o puteau face ajungeau destul de respectate. Însăși regina Thamelin a fost singura femeie războinică în războiul purtat cu alte regate acum treizeci de ani.
⠀⠀⠀⠀Dar la palat se afla o altă astfel de forță, și anume Oizys, fiica adoptată a lui Glardas Tenlias Makeladen, sfătuitorul regal de la palat. Majoritatea îl admirau pentru faptul că o ținuse în frâu pe tânără, dar odată ce a împlinit șaisprezece ani acest lucru a devenit imposibil. Nu era făcută să se comporte după cum i se dicta, ci după cum simțea ea că ar trebui s-o facă, iar acest lucru l-a încurcat destul de mult pe bărbat. Fata îl asculta, dar nu îi urma vorbele în general. Era indiferentă față de orice amenințare pe care i-o așternea în fața ochilor în momentele în care își pierdea răbdarea, i se păreau copilărești și inutile. Până la urmă, el se dăduse bătut, iar ea a ajunsese bine-mersi, antrenând soldații în aproape fiecare zi. Cu un singur lucru nu a putut să îl convingă pe tatăl ei, și anume acela că își dorea să poată lupta pe câmpul de război dacă era cazul. Poate că avea destul timp încât să ajungă acolo fără ca măcar să-și dea seama.
⠀⠀⠀⠀Tânăra păși degajată pe holurile înguste, până ajunse în fața a două uși imense dintr-un lemn lucios de culoare închisă, cu niște inscripții vechi pe el. Își lipi mâna dreaptă de una dintre uși, și-o împinse până când trupul a ajuns în aria vizuală a celor din încăpere. Cu toții erau așezați la o masă destul de îngustă, dar lungă, la capul căreia se afla însăși regele Regatului Zinsen, Nehriel Terraquen, iar în stânga sa era Glardas. Atunci când bărbatul o zări, își duse o palmă la frunte și înjură în gând.
