Rough Love ✓

Capitolul 45- Deborah ( Natasha)

După 1 an

Plânsul bebelușului mă trezește în plină noapte. Deborah are câteva luni de viață și este foarte liniștită în general. Noaptea asta e o excepție. Ies din camera și mă îndrept spre a ei alergând. Mă apropii de pătuț și văd că i s a înroșit fața de la cat a plâns. Nu am mai văzut o așa, nici când avea colici.

— Micuțo, ce ai ? De ce plângi? O iau în brațe și încep să o legăn. Degeaba , nu se calmează.

— Shhhh ! Gata ! Uite ce am eu aici ! Îți place ? Iau micul urs panda de pluș și i l flutur prin fața. Iau mana jucăriei și îi fac cu mana.

Fix când simțeam că se liniștește un zgomot mă face să tresar. Mă întorc speriată și când văd cine mai e in camera înghit în sec.

— Raul .....ce cauți aici ?

— Am venit să mi văd copilul, Deborah e o fetiță atât de frumoasă, seamănă cu amândoi, nu crezi ?

— Stai departe de copil! Stai departe de toți!

— Iubito, nu se cuvine să vrei sa mă ții departe de fata mea ! Uite i am luat un cadou! Deschide l !

Îmi întinde o cutie împachetată frumos, dar refuz sa o iau, cine știe ce e in ea.

Văzând că refuz scote pistolul și mă amenința cu el.

— Am zis sa l deschizi ! Urla la mine.

Cu mana tremurândă îl iau și l deschid. Când văd ce e înăuntru sângele îmi îngheață în vene și scap cutia pe podea. Lacrimile incep sa mi se scurgă pe obraji cu o viteză uluitoare. Era o inimă a unui om.

— Ești un psihopat! Cum poți să faci una ca asta !

— Îmi pare rău, iubito, dar e vina ei, nu a vrut sa vina cu mine, mi s a opus.  Ai o prietenă foarte războinică !

— Ești un nenorocit! Cum ai putut să o omori pe Jessie ! Ii strig împingându l cu toată forța mea.

— Am făcut un favor omenirii, era o pacoste! Odată mă duc și eu în vizită la celălalt fiu și nu mă lăsa să intru, trebuia să fac ceva !

— Ai fi făcut un favor omenirii daca te aruncai de pe un pod și mureai! Ești un monstru !

— Ai vrut să mă omori, Natasha ! Vei plati pentru asta !

Nici nu apuc sa reacționez că mâna lui era în jurul gâtului meu, mă strângea cu putere, simțeam cum aerul începea să mi lipsească.

Incerc sa mă eliberez dar nu pot. Deborah incepe sa plângă, iar Dominic nu e acasă. A profitat de moment nenorocitul.

— Da mi drumul ! Rostesc cu ultima fărâmă de aer.

— Da i drumul, mamei !

Vocea lui Josh îl face pe Raul sa elibereze puțin strânsoarea, dar insuficient pentru a scăpa.

Josh are un pistol in mână îndreptat către Raul. Panica mea incepe sa se mărească. Ce fac in momentul asta, cum îmi protejez ambii copii ?

— Ce drăguț, Mucosul care încearcă să și apere mama adoptivă ! Scutește mă ! Lasă pistolul până nu mă enervez !

— Nu !

— Josh, lasă pistolul, nu vreau sa pățești ceva!

— Asculta o pe viitoarea mea soție ! E foarte isteață !

— Mai bine mor decât să mă căsătoresc cu tine, psihopatule!

— Of, iubito, mereu ai ales calea cea grea, dar îți voi îndeplini dorința !

— Nuu! Țipă Josh și apăsă pe trăgaci.

Inima îmi stă în loc pentru câteva clipe. L a împușcat în picior. Profit de ocazie și mă eliberez și o iau și pe cea mica din pătuț.

— Josh, ia o pe Deborah, și ascundeți va ! Rapid!

Ii iau pistolul și când era  aproape sa iasă, Raul trage cu pistolul spre Josh. Reușesc să mă pun in fata glonțului care mi străpunge brațul. E clar , de aici nu iese toată lumea vie. Ori noi, ori el.

— Nenorocitule, e copilul tau! Cum sa îndrepți pistolul și să mai și tragi spre el ?! Nu ai inima !

— Am pierdut o când te am pierdut ! Așa că nu mai incerca sa mă aduci pe drumul bun, sunt rătăcit de prea mult timp !

— Niciodată nu e prea târziu ! Te pot ajuta ! Lasă pistolul și să rezolvăm lucrurile ! Te pot ierta pentru tot, la fel și Dominic!

— Dominic, Dominic, Dominic! Mereu a fost vorba de el ! Mereu a fost preferat de toți!

— Nu e adevărat, el și-a câștigat aceasta apreciere !

Trebuia să tac pentru că l am înfuriat, se îndreaptă spre mine destul de repede desi e rănit și încearcă să o ia pe Deborah. Nu pot să-l las. Ridic pistolul tremurând și l împușc drept în inimă. Se prăbușește pe podea și imediat o baltă de sânge apare în jurul lui. 

Nu pot sa cred că am omorât pe cineva.

Lacrimile se scurg într-un mod necontrolat.

Mă apropii de el și îngenunchez langa el.

— Îmi pare rău, dar nu te puteam lăsa să le faci rău, nu din nou !

— E in regula, iubito ! –Șoptește cu lacrimi in ochi– Nu uita că te iubesc, ai fost singura pe care am iubit o și o voi iubi și dincolo de moarte și sunt sigur că și tu ai simțit la fel.

— Am simțit !

— Asta e tot ce voiam să aud ! Te iubesc, Natasha, nu uita asta !

Nu pot sa cred că plâng pentru moartea lui. Îmi pare rău, speram că va găsi din nou drumul corect!