Rough Love ✓

Capitolul 31-Josh află adevărul (Natasha)

Toți oamenii i am luat pentru a l salva pe Josh. Nu pot sa dau greș.

Deși viteza cu care se deplasează mașina e de peste 100 km/h, mi se pare că stăm pe loc. Simt că mă sufoc din cauza îngrijorării. Nu simt avantajul. E un sentiment atât de oribil.

Cum ajungem in fata depozitului în care bănuim că Raul îl ține captiv pe Josh, cobor din mașină rapid.

Inamicul trebuie luat prin surprindere.

Trebuie să simtă teama. Trebuie sa ii înghețe sângele în corp. Trebuie sa nu gândească lucrurile. Trebuie sa l obligi sa fie impulsiv când tu ești calculat. Asta i se va aplica și jigodiei numite Kevin la un moment dat.

Din mers pregătesc glonțul care va avea drept locație fruntea lașului.

Mă strecor pe lângă mașinile parcate până la ușa din spate. Incerc sa o deschid dar nu reușesc. Trebuie sa intru pe aici. Asta e planul stabilit.

Stau doua secunde ca sa trag aer in piept și să gândesc limpede. A funcționat sa respir profund. Am o idee. Îndrept pistolul spre încuietoare și apăs pe trăgaci. Faptul că pistolul e unul foarte silențios, nu ne va dejuga planul prin avertizarea inamicului cu privirea la sosirea noastră. Elementul surpriza e încă de partea noastră.

Pășesc pe holul întunecat încercând să nu scot nici măcar un sunet. Merg aproape cinci metri când o lumină se aprinde brusc.

E clar. Și a dat seama că am venit. Pistolul îndreptat spre tâmpla lui Josh mă împiedică să ripostez.

— Amor, te așteptam! Și copilul îți ducea dorul !

Rostește cinic in timp ce unul dintre oamenii lui mă imobilizează, legându mi mâinile cu o frânghie la spate.

— Ești un laș! Cum poți să i faci rău unui copil ?

—Nu i fac rău, doar aveam o discuție tată-fiu. Incercam sa recuperam timpul pierdut.

I a spus, nu pot sa cred că i a spus. Nenorocitul dracu'.

— Ești un nenorocit! Cum ai putut fi așa brută cu propriul tau copil ?

— Aici te înșeli, am fost un tata extraordinar in aceste ore. Nu i așa, Josh ?

Îmi întorc privirea către el și văd că are ochii în lacrimi. Mi se rupe sufletul.

— Da, așa i !

— AȘA TE AM ÎNVAȚĂT EU SĂ RĂSPUNZI?

— Îmi pare rău, tată! Nu se va mai repeta!
- E in regulă, fiule!

Cât de mult îmi doresc să l fi omorât noaptea în somn când sforăia, când încă eram împreună. Am fi evitat toată suferința de astăzi.

— Scumpă mea, Natasha, bine ai venit in noua noastră casă! Sper sa te simți bine!

— Singura mea casa e cea în care am stat cu Dominic, cu marea mea iubire ! Aici unde mă obligi să mă mut va fi închisoare !

— Ai face bine să nu mă mai contrazici, nu ți va fi bine! Valeria deja a simțit o pe propria piele!

— Valeria!

Imediat apare și scorpia aia. Când îi văd ochii învinețiți, buza sparta și corpul plin de vânătăi recente, simt cum un sentiment de panică mi se instalează în trup. Trebuie să găsesc urgent o cale de a ieși.

— Presupun că acum te vei comporta cum trebuie. Ești destul de inteligentă încât să nu ți dorești așa ceva !

— Ești un ticălos! Nu pot sa cred cat de tare m am înșelat in privința ta.

— Nu te ai înșelat, așa eram atunci !

— Nu mă face să râd, erai in lumea asta dinainte sa fim împreună!

— D aia m am îndrăgostit de tine, nu te lași nici ușor și nici păcălită!

Îmi dau ochii peste cap și ,din pura întâmplare, privirea mi se îndreaptă spre fereastră. E Delgado. Sunt sigura că are un plan. Văd o luminita roșie în colțunul ferestrei. E un lunetist.

Mă uit sa vad daca Josh e suficient de îndepărtat de geam, ferit de orice posibilă bucata de sticla care l ar putea răni. Din fericire, este.

Ii fac semn lui Delgado, iar la câteva secunde geamul se sparge, Raul este împușcat, la fel și Valeria, și mai mulți oameni de ai mei pătrund înăuntru.

Atât Josh cât și eu suntem eliberați și duși la mașinile noastre.

Acum e momentul evadării.

Mâine va fi momentul răzbunării.

*Am postat mai multe capitole pentru că aproximativ o săptămână nu o voi mai face. Sper sa va placa. Pregătiți va de o surpriza colosală.