Rough Love ✓

Capitolul 19- Amintiri dureroase ( Natasha)

Mă apropii de patul lui Dominic și simt că respira sacadat iar inima aproape ii iese din piept. Are un coșmar, asta i clar. Mi e teama sa l trezesc, dar trebuie. Coșmarurile sunt ca niste vampiri însetați de sânge. Inofensive prin aparență și distrugătoare prin esență.

Am pățit asta ani la rând, amintirile din orfelinat m au urmărit si încă o mai fac uneori.

— Dominic ! Dominic, trezește te !

Reacția lui e una explozivă. Se ridică brusc din pat, cu ochii cat cepele. E șocat de ceva.

— Ești bine ? Îl întreb îngrijorată.

— Da, sunt bine, doar un coșmar care nu se mai sfârșea.

— Vrei sa mi povestești ?

— Vrei sa ți povestesc ? M ai asculta?

— Logic, doar d aia te am întrebat acum doua secunde.

— Sa știi că e ceva de acum câțiva ani, dar n am scăpat de amintire.

— Sunt aici pentru tine, sa te ascult !

Trage adânc aer în piept și începe să povestească.

— Aveam vreo 16 ani, înainte cu un an sau doi, de a mă implica in afacere. Eram in curte și mă jucam când la un moment dat aud niste oameni certându se. Am urmărit sunetul și când am văzut cine se certa, am încremenit. Erau mama și unchiul, tatăl lui Raul. Ei mereu se înțelegeau, era prima data când îi vedeam așa. La un moment dat îl văd cum scoate pistolul și îl îndreaptă spre mama. Vreau sa fac ceva dar sângele îmi înghețase deja în vene. O voce mă face să iau atitudine, oferindu mi chiar și ajutor. Era Delgado. El mi a dat pistolul. Ăla a fost semnul că trebuie sa l omor, altfel mama murea. Desi mâna îmi tremura foarte tare am reușit să apăs pe trăgaci și să l împușc. Mi am omorât propriul unchi.

— Nu te condamn, ți ai salvat mama, ființa care te a crescut și iubit.

—Am aflat înainte să moară tata că de fapt Delgado l a împușcat, eu aveam gloanțe oarbe. A fost o probă. O probă a naibii de crudă.

Nu mă așteptam să mi povestească una ca asta. Nu credeam că ceva îl poate afecta pe Marele Castro, care acum a devenit pentru mine Dominic, doar atât. El e bărbatul care a reușit să mă îndrăgostească după mult timp. Mi a dat lumea peste cap doar prin prezența. El m a condamnat dar de fapt m a salvat. M a salvat de mine și de lumea calculată în care trăiam.

— Asculta mă, nu ai de ce sa te mai gândești la asta, până la urmă nu tu l ai omorât.

— As fi făcut o daca aveam gloanțe adevărate!

— Dar n ai avut! Nu te mai gândi la trecut, nu l mai poți schimba, lasă l in urmă. Gândește te la prezent și viitor, astea se pot modela fără probleme, îți trebuie ambiție și voința.

— Mulțumesc, Angel ! Nu știi cât de mult înseamnă pentru mine că ești lângă mine, că nu ai plecat și că ai decis să ne dai o șansă.

— Nu vrei să știi cât de mult m am judecat pe mine că am recunoscut ce simt!

— Eu mă bucur că m ai ales, nu o sa regreți ! Te iubesc!

— Știu că nu o sa regret ! Și eu te iubesc!

Și din nou un sărut amețitor care mă lasă cu dorința de a gusta mai mult din el, de a l explora in continuare.