Rough Love ✓

Capitolul 9-¿Logodnică?( Natasha )

O alta zi închisă în casa asta uriașă. O alta zi in care Castro îmi trimite flori încercând să mă cucerească. Recunosc, fiecare buchet e din ce in ce mai superb, dar nu l ajută. Ieri m a anunțat că azi ieșim în oraș. Buna gluma. E căutat de poliție, iar el are chef de ieșiri. E un inconștient, deși ar fi un prilej bun sa scap.

Un ciocănit la ușa îmi distrage atenția de la un posibil plan. O deschid și văd un pachet. Sunt surprinsă să văd ce rochie superbă conține. Culoare e perfectă, roșu ca sângele.

Nu, Natasha, nu trebuie sa ți placa ceva de la el.

Mă uit la ceas și văd că e ora 18:00, așa că încep să mă pregătesc. Am senzația că va fi un restaurant cu prestigiu, nu l vad pe Castro mâncând la un restaurant banal.

Ora: 19:10

—Angel, ești gata ? Până și vocea lui mă irită. Vreau sa i dau cu scaunul in cap.

—Acum vin ! Ai răbdare !

—Cu tine am răbdare toată viața !
Când îi aud replica îmi dau ochii peste cap. Este atât de cinic. Daca avea răbdare nu mă răpea. E un idiot.

—Daca vrei sa ies din cameră , ai face bine să încetezi cu replici proaste de agățat.

—Crezi că n am replici bune de agățat ?

—Cam așa ceva!

—Vei vedea, Angel!

Trebuia eu sa l provoc, acum trebuie sa i suport și flirtul. Nu aveam prea multe pe cap.

Trag aer in piept și deschid ușa. Era acolo, cu ochii în telefon, dar era, mă aștepta cu un buchet uriaș de trandafiri roșii, aceeași nuanță ca a rochiei.

Imediat cum îmi simte prezenta își ridică privirea către mine. In ochi i se poate citi uimirea. Nu m a mai văzut nimeni îmbrăcată în rochie. Am refuzat mereu să port.

—Ești superbă ! Am gusturi bune, ale naibii de bune !

—Si ești la fel de modest !

—Modestia e pentru oamenii slabi, nu mă număr printre ei și nici tu.

—Mergem? Cu cât incepe mai repede cu atât se termina mai repede.

Da din cap și îmi întinde brațul. Îl ignor și o iau înainte. Nu vreau sa l am aproape. Nu vreau sa i simt controlul. Nu vreau sa i aud respirația. Nu vreau nimic de la el, nimic ce mă poate face sa simt altceva in afara de ura pentru el.

Restaurantul e așa cum credeam, de lux. E uriaș și uimitor.

—Angel, am făcut o rezervare pentru doi, pentru un cuplu ca sa fiu mai explicit.

—Si, de ce îmi spui asta ? Crezi că mi pasa ?

—Îți spun asta pentru că vreau sa te comporți așa ! Nu vreau vreo scena din partea ta, o parte din familie va fi aici.

—Ți e teama că o sa te fac de râs ? Pentru că asta voi face, te voi face sa ți dorești să nu mă fi răpit. Îți vei regreta acțiunea!

—Nu mă amenința, Angel ! Nu știi ce pot sa fac !

—De fapt chiar știu, dar ce sa vezi, tu nu știi ce pot eu sa fac !

Nu știu de unde am tot curajul asta. Pe dinăuntru mă topesc de teamă.

—Îmi place aceasta Natasha! Îmi place să mă provoace o femeie !
Îmi spune atât de aproape de buze încât respirația lui parca le săruta. Fiorul simțit a fost foarte diferit, nu era teama , nu știu ce era.

—Acum, acceptă mi brațul, și fă mi jocul! Asta e pentru binele tău și bineînțeles al mamei tale. Melissa o chema,nu ?

—Ești un nenorocit ! Ii spun in timp ce i accept brațul pentru a mă conduce înăuntru.

—O sa te obișnuiești cu asta, cu un nenorocit vei îmbătrâni alaturi !

—Asta s o crezi tu ! Ii spun printre dinți, cu zâmbetul fals pe chip.

—Vei vedea ! Acum sa intram, mi amor!

Nu pot sa cred că mi a zis așa, îmi vine să l strâng de gât. N am mai auzit asta de când m am despărțit de fostul. Doamne, cat de mult îmi plăcea când îmi spunea așa.
Intram în restaurant și văd o mulțime de oameni la patru ace. Pare a fi un eveniment important.

—Psss, Dominic, ce se întâmplă aici ?

—Mi ai spus pe nume! E prima data când o faci ! Observă el zâmbitor, cred că e prima data când îi văd zâmbetul.

—Nu te entuziasma! Ce se întâmplă aici ?

—O sa vezi ! Vreau doar sa mi faci jocul indiferent cu cine ești. Ne am înțeles? Daca iese bine te las sa ți vezi mama.

—Serios?! Ai face asta ?

—Promit sa te las, dar vin cu tine!

—Îmi convine și așa ! Ii spun zâmbind. Mi e atât de dor de ea.

Ne îndreptăm spre masa, dar de data asta ne ținem de mână. E un sentiment ciudat, nu am mai făcut asta de trei ani daca nu mai bine.

—Familia, ella es mi prometida! Ella es Natasha.

Poftim?! Cred că glumește. Cum adică logodnica. Acum înțeleg ce a zis mai devreme. O sa l castrez pentru faza asta.

—Vorbești spaniolă? Mă întreabă unul dintre bărbații prezenți.

—Da, dar nu foarte bine! Am locuit în alta parte o perioada buna de timp.

—Am înțeles ! Bine ai venit in familie ! Chiar ne întrebam când nebunul asta va găsi o fata buna după cele întâmplate cu ...

—Callate !( Taci). Ii cere furios Dominic.

Îl strâng de mână încercând să se calmeze. Îl vad cum trage aer in piept și începe să se calmeze. Apoi, mă trage după el până la o altă masă, una mai departe de celelalte.

—Mulțumesc ! Îmi spune el pe un ton calm.

—Pentru ce ? Îl întreb nedumerită.

—Pentru că ai reușit să mă calmezi, nimeni nu a mai făcut asta!

—Merit câteva ore in plus ca sa o vad pe mama pentru asta!

—Meriti mai mult de atât, dar o sa vezi mai încolo ce primești!
Vorbele lui mă pun puțin pe gânduri. Vrea sa mă lase să plec?

—Natasha ?!
Cineva mă strigă. Vocea aia. Nu se poate. E imposibil sa fie cine cred eu.