Rough Love ✓

Prolog

Flashback

-Te rog...nu-mi face rău. Am fost cuminte, nu eu am distrus vaza cu flori.

-Bastardo, mai și minți pe deasupra !

Palma femeii se lipește de obrazul subțire și plin de lacrimi al copilei. Mereu o pedepsește, deși e nevinovată de fiecare dată.

O ia de păr și o târăște pe scări până la subsol. Nu era un loc obișnuit, era locul in care îngrijitoarea pedepsea copii neascultători. Cum ii pedepsea? În cel mai crud mod. Ii închidea într-o ladă toată noaptea.

Imediat cum vede lada, copila începe să urle de frică. Asta pățește de la 2 ani, iar acum are 12. Timpul nu a vindecat rana, a adâncit o.

-Nu....nu vreau acolo! Mi-e frică ! Imploră copila printre lacrimi.

-Treci imediat acolo !

-Nu...

Într-un moment în care simte că strânsoarea femeii nu e atât de puternică, se smucește și o ia la fugă. Nu reușește să ajungă prea departe, o altă "vrăjitoare", așa cum le spunea sărmana copilă, o prinde.
Bătaia încasată in acea noapte de biata fată, a marcat-o, și la propriu și la figurat. Una dintre femei a tăiat o cu un ciob pe spate.

...........
-Nuuuu! Te rog,nu !

-Scumpo! Hei, trezește-te !
Deși au trecut 13 ani aproape de la acea zi de coșmar, sufletul chinuit al Natashei nu a închis durerea în amintiri. Lacrimile se prelingeau inevitabil din ochii acesteia.

-A trecut, gata ! Femeia care a salvat-o din orfelinat nu a reușit să o salveze și de coșmaruri, de durere.

-De ce trebuie sa-mi amintesc in fiecare noapte ? De ce ?

Natasha izbucnește în plâns, asta pățește in fiecare noapte de când a scăpat de acolo. La început coșmarurile erau și mai puternice, dar datorita femeii căreia acum îi spune mama, e mai puternică.

-Scumpo, calmează te! Coșmarul asta îți amintește că exista oameni foarte răi pe lume, oameni capabili să distrugă persoane nevinovate fără vreun motiv. Te învață că nu toți oamenii sunt buni.

-Acum odihnește-te, mâine ești de garda la spital ! Noapte buna!