Always and forever.

Capitolul VII

Ma trezesc cu o durere suparatoare de cap.Azi este ziua cea mare.

Ma ridic din pat si merg in camera Freyey.

O gasesc stand pe vine uitandu-se la o carte de vraji.

Ma asez langa ea,sper ca nu o deranjez.

—Au plecat.

Ma anunta,inainte de a putea spune ceva.

—Stii ca vor fii furiosi,nu Freya?

—Stiu dar o fac spre binele lor.

—Ce citesti?

—Vraji contra–atac.

—,,Vraji contra–atac"?

Repet dupa ea.

—Va trebui sa ma pun cu mii de stramosii,tu ce crezi?

—Apropo de asta,trebuie sa mergem la biserica.

—De ce?

—Chiar vrei sa aiba loc o batalie in camera lui Hope.Plus ca acolo magia stramosiilor e mai slaba.

—La fel ca si a mea,sunt legata.

Ma pun in genunuchi si-i spun.

—Freya uita-te la mine!Esti puternica,esti o Mikaelson!

—Ai dreptate.

—Hai sa mergem,nu avem timp de pierdut.

Ne indreptam spre biserica,am emotii.Daca nu voi avea suficienta putere sa o inving pe Dahlia si sa o reivii pe Freya.Ce ma voi face?

Simt un mic scuturat pe mana.

—Casey,haide!Am ajuns.

Ne dam jos din taxi si ii plătesc
soferului.Ne asezam ambele in stil turcesc tinandu-ne de mana.

Ia o sticluta din buzunar si bea jumatate.

—Otrava?

—Cum voiai sa mor?Ia si tu.

Beau ce a mai ramas.Ne intindem pe spate si asteptam sa murim.

Ma trezesc dintr-o data,ca dintr-un vis in purgatoriu,alaturi de Freya.Ne vedem corpuriile intinse pe jos.

—Te-au simtit.

—Poftim?

—Stramosii te-au simtit.
—Ii vezi?

—Nu,dar le aud pasii.

Dintr-o data usa bisericii se tranteste de perete.Pe ea apare Dahlia impreuna cu stramosii inconjurandu-ne.

—Stii ce ai de facut nu?

—Sa incepem!

Freya se lupta cu stramosii,in timp ce eu stau fata in fata cu Dahlia,gata de batalie.

Se apropie de mine,ii simt inima cum ii bate de parca ar alerga la maraton.Are emotii si ii este frica.

—Si ne revedem scumpa mea!

—Taci Dahlia,hai sa terminam o data!

—Nu stiam ca esti atat de nerabdatoare sa mori,se pare ca ai adus si un partener.Oh ce mai faci draga mea Freya?Ti-ai regasit familia?Oh stai avem aici pe cineva aici care a pierdut-o!Scuze draga mea,nu voiam sa fiu insensiblia,sincere condoleante!

Sangele incepe sa-mi clocoteasca in vene,simt cum furia ma acapareaza,vai,asta nu-i a buna!

—Ahhhhhaaahaaaaaahh

Incep sa tip si sa ma eliberez de tot si de toate.Da-l incolo de plan de razbunare simt ca cedez,ii voi face exact ce i-a facut familiei mele!

—Muvio!

Am fost atat de coplesita de amintiri incat am lasat-o sa ma raneasca.Acum eu sunt cea care sta in genunchi.Imi intorc capul si o vad pe Freya speriata,vor sa o insemneze.

Azi nu moare nimeni!Nu cat traiesc eu.Ma ridic in picioare.

—Vizio!

Toti stramosii dispar ramanand doar eu,Freya si Dahlia.

—Cercus!

Acum ca Dahlia e in cerc imi va fi mai usor.

Ma duc inspre ea,ma asez in genunchi.

—Iti voi face ce i-ai facut si familiei mele,Dahlia.

—Nu,te rog,nu!

—Trebuia sa te gandesti de doua ori inainte sa ii omori,acum vei avea aceasi soarta.

—Nu!

—,,Nu"?Ce ti-au facut?Cu ce ti-au gresit?Spune-mi le voiai puterea fanatică nebună ce esti!

Incep sa tip ca o schizofrenica.

—Nu era doar asta.

Spune de jos cu lacrimi in ochi.Arata deplorabil,fata plansa,parul dezordonat,femeia asta iti provoca numai dezgust.

—Ce a mai fost?

—L-am iubit pe tatal tau,mama ta mi l-a luat si isi merita soarta!

—Sa-i saluti din partea mea.

Voi face o vraja in straveche e doar o legenda,dar merita sa risc,nimeni nu a avut curajul sa o faca,ei bine pana acum.Ori mor eu ori ea.

—Phesmetosta insendiago...

Incerc sa ignor strigatele ei de durere.Deja simt cu capul imi plezneste,imi curge sange din nas si ochi,nu ma las invinsa.

—Evenmet!

Cad jos invinsa de durere,am reusit!Scorpia nu mai e.Sunt atat de slabita.

—Davina!Ma jur ca esti nebuna de legat!Am castigat!Esti bine?

—Da,Freya am castigat!Acum hai sa mergem.

—Nu acum Casey,esti prea slabita!

—Haide vraja pentru stramosii nu va tine mult,hai!

—Off

—Crumio!

Ne trezim in biserica.
—Am reusit!
—Am reusit,Freya,am reusit!

SPER CA ACEST CAPITOL A FOST CAT DE CAT DECENT