O fata deosebita

Capitolul 6

Am cazut peste Derek. El a inceput sa rada de situatie. Eu m-am ridicat repede, putin rusinata de cele intamplate. M-am dus spre fereastra dar o mana m-a prins si m-a tras in pat.

- Stai calma! Eu am fost cel care a facut cutremurul. spune zambind.

- Haha, ce gluma buna! spun eu cu sarcasm. Ma ridic sa ma pun mai bine in pat. Era 3 noaptea. Vreau sa dorm. Derek se pune langa mine.

- Te iubesc! imi spune la ureche. Mii de flutiri zboara in burta mea. Cu aceste doua cuvinte am adormit...

***

De dimineata Derek era in bucatariea si pregatea masa. Ce bine... Mor de foame! M-am dus la dulap ca sa aleg cu ce sa ma imbrac. Nici nu stiu ce sa cred despre Derek. Toata saptamana ma evita iar acum imi zice ca ma iubeste. E ciudat. M-am hotarat sa imi iau o bluza larga si sa imi prind parul intr-o coasa de cal. Vreau sa vad cat rezista fara sa ma muste de gat. Daca rezista pana la ziua mea o sa ii spun si eu ce simt pentru el, daca nu asta este. Ma duc la bucatarie unde un miros de ciocolata calda imi invaluie narile.

- Neata! imi spune el cand ma vede ca intru in incapere si ma asez la masa. Ochii lui ma inspecteaza, iar cand se uita la gatul meu ii vad o stralucire in ochi. Se intoarce repede. Ce ma distreaza. Imi pune pe masa niste felii de paine prajita cu gem si cana de ciocolata calda.

- Ce vrei sa facem astazi? ma intreaba el cand se aseaza cu mine la masa.

- Eu ma duc in padure sa imi mai exersez puterile. Tu faci ce vrei.

- Vin si eu cu tine! zice el entuziasmat.

- Daca vi tu o s avina si gasca ta, deci nu mersi! am zis serioasa.

Am terminat repede de mancat si m-am dus sa ma schimb intr-o pereche de blugi lungi albastri si un tricou pe umar. Mi-am prins parul blond intr-o coada si mi-am luat in picioare o pereche de adidasi albastri. Cand am fost gata, Derek a iesit de la bucatarie si s-a uitat intens la mine.

- Ce ai?

- Te duci cu parul desfacut! mi-a ordonat. Ce e el tata?

- Nici nu ma gandesc. Tu mai ramai aici sau iau cheia cu mine? Mai stau sa ma imbrac si cand ai nevoie de chei vi la mine... azis stau toata ziua afara, in curtea scolii.

- Ok! am zis si am iesit. Stiu ca s-a enervat ca nu l-am ascultat, dar eu nu ascult de nimeni.

Am alergat pana la padura unde am inceput sa ma joc cu natura. Era chiar dragut. M-am hotarat sa las stapanirea focului acum. Am creat diferite forme din pamant si am incrput sa invat sa controlez copacii. Trebuie sa te gandesti la crengile lor ca la mainile tale. Am inceput sa folosesc vantul. Pot sa fac norisori pufosi! Sunt asa draguti! M-am mai plimbat prin padura pana am ajuns la scutul care desparte scoala de lumea reala. M-am hotarat ca nu este asa bine sa stai prin apropierea lui asa ca m-am indreptat spre camin. In curtea scolii am simtit un miros familiar. Nu era mirosul lui Derek, era a lui Mark. Ce cauta el aici? Mark este cel mai bun prieten al meu. M-am uitat in jur si l-am vazut cum incearca sa vrazeasca o fata. El faca asta zilnic. Bietele fete! M-am dus la el tiptil ca sa aud ce vorbesc.

- Alina, eu chiar tin la tine. De ce nu vrei sa imi dai o sansa? a zis el cu o voce trista. Lasa ma biata fata in pace Mark. Lasa ca o ajut eu pe fata. Mi-am dat repede cu apa pe fata ca sa para ca plang si m-am dus la el. Nu cred ca ma mai recunoaste, nu ne-am mai vazut de 10 ani!

- De ce imi faci asta! Mi-ai zis ca ma iubesti si ma lasi pentru ea..de ce imi faci asa ceva? am inceput sa fiu dramatica.

- Nu mai vreau sa te vad! a zis fata si a fugit de langa el.

- Sa te ia dracu' Linda! era super tare tipa!

- Si ghinionista ca te dadeai la ea! i-am dat peste nas. El m-am tras langa el si m-a imbratisat. I-am raspuns la imbratisare, dar am realizat mai tarziu ce am facut. Derek se uita la noi insistent. Am rupt repede imbratisarea.

- Ce s-a intamplat? m-a intrebat nedumerit.

- Nimic, stai calm. i-am zis. Nu puteam sa ii spun sti mie imi place de Derek, el e vampir, tatal lui ne-a omorat haita, iar el ma place pe mine.

- Ai iubit Linda? m-a intrebat si si-a ridicat o spranceana.

- Ce...nu.. am zis, dar nu eram convigatoare.

- A, deci ai. Ce este, ca varcolac clar nu e.

- Nu am...am zis si mai timid.

- Linda, este vampir? m-a intrebat uimit. Mi-am aplecat privirea, logic ca si-a dat seama. Daca aveam iubit si era varcolac ii spuneam. Stia ca demon nu are cum sa fie, iar eu urasc vrajitorii. Mai ramaneau doar vampirii.

- Linda, tu esti nebuna... El vrea doar sa ne suga sangele! Tu chiar nu mai gandesti? Uita-te la tine. Stai cu gatul dezvelit. Chiar ai luat-o razna.

- Termina! Sunt alegerile mele! Stiu de ce a murit haita noastra! Tatal lui ne-a atacat si cand m-am intalnit cu el mi-a spus. Eu trebuie sa salvez lumea, sa inving iadul. Am nenumarate puteri. Tata si mama nu au fost de acord cu asta, de ce sa isi riste viata un varcolac deja bolnav cu boala nemiloasa. Il inteleg. Poate acum zici ca au fost egoisti, ca s-au gandit doar la ei, dar nu este asa. M-am atacat unul dintre ei, sunt foarte puternici, te omoara doar cu privirea. El chiar a fost alaturi de mine, m-a sprijinit. Sa sti ca nu o sa ma las asa usor , sa ii cad in brate repede. dupa ce mi-am terminat discursul el a ramas cu gura cascata.

- Tatal tau a morit datorita lui! Tu o sa mori datorita lui! mi-a spus si a plecat. Acum eram pe punctul sa plang cu adevarat. De ce imi face asta? Am fugit spre camin, am trecut pe langa Derek, m-am dus direct la mine in camera. Am deschis usa cu ajutorul puterilor si m-am dus la baie. Siroaie de lacrimie mi s-au scurs pe obraji. Stateam pe gresia rece si plangeam. Daca are dreptate, daca el o sa ma omoara cum mi-a omorat tatal lui parintii...ah. Un urlet mi-a scapat, iar geamul s-a spart in bucati. Eram acoperita de sange si cioburi. Chiar daca ma durea trebuia sa sufar. Mi s-a acrit sa ma gandesc cu inima, sa nu vad ce ma inconjoara....

________________________________
Cel mai scurt capitol! Sorry...